În lumea de astăzi, Johann Franz Encke este un subiect care interesează un număr mare de oameni. Fie datorită relevanței sale în societate, fie datorită impactului asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, Johann Franz Encke continuă să genereze dezbateri și discuții în diferite domenii. De la origine până la posibilele sale consecințe, Johann Franz Encke a menținut interesul academicilor, experților și publicului larg. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Johann Franz Encke, analizând importanța acestuia, implicațiile și evoluția sa în timp.
Johann Franz Encke (n. , Hamburg, Sfântul Imperiu Roman – d. , Berlin, Regatul Prusiei) a fost un astronom german. A determinat perioadele mai multor comete și asteroizi, distanța de la Pământ la Soare și a efectuat observații asupra planetei Saturn.
Cometa Encke îi poartă numele.
A fost asistentul lui Gauss la Göttingen începând cu 1811. În 1816 devine adjunct al Observatorului Astronomic din Gotha, iar un an mai târziu preia postul de director al Observatorului.
În 1825 devine director al Observatorului din Berlin, post pe care l-a deținut tot restul vieții. În anul 1835 asistă la inaugurarea unui nou observator în capitala germană.
A avut preocupări și în domeniul matematicii. Astfel, a studiat legea erorilor a lui Gauss. S-a ocupat de metoda rezolvării unei ecuații numerice de un grad înalt, propusă de profesorul Gaffe din Zürich în 1837 și a ilustrat acestă metodă prin mai multe exemple, publicate în Berliner Astronomisches Jahrbuch în 1841.
A dat formule noi pentru cuadraturile numerice în 1837. În 1852 a întocmit tabele trigonometrice.
Ca astronom, împreună cu W. G. Lohmann, a studiat și măsurat suprafața Lunii. A descoperit cometa care îi poartă numele și, pe baza calculelor, a precizat reîntoarcerea acesteia în 1822, 1825, 1828, lucru confirmat ulterior. Cometa a fost observată în 1876 de către Méchain, în 1795 de către William Herschel și în 1818 de către Pons.
Pentru realizările sale, Royal Astronomical Society i-a acordat Medalia de Aur în 1823 și în 1830.
Operele sale au fost publicate, post mortem, în trei volume în perioada 1888 - 1889.
|titlelink=
(ajutor)