În lumea de astăzi, John Barry (compozitor) a fost subiectul unui interes și dezbatere crescând în diferite domenii. Impactul și influența sa se extind în diferite domenii și contexte, trezind curiozitatea și atenția unui public din ce în ce mai divers. Relevanța sa este de netăgăduit în societatea contemporană, generând reflecții, cercetări și discuții în căutarea înțelegerii sensului și sferei sale. În acest sens, acest articol își propune să abordeze subiectul John Barry (compozitor) într-o manieră largă și detaliată, explorând multiplele sale fațete, implicații și provocări pe care le ridică în diverse domenii. Se va analiza impactul John Barry (compozitor) în diferite contexte, precum și evoluția acestuia în timp, oferind o viziune cuprinzătoare care contribuie la îmbogățirea înțelegerii acestui subiect.
John Barry Prendergast, OBE (n. 3 noiembrie 1933, York - d. 30 ianuarie 2011) a fost un compozitor de muzică de film și interpret englez. Este considerat unul dintre cei patru mari compozitori ai Hollywoodului din ultima parte a secolului XX, alături de Jerry Goldsmith, Henry Mancini și John Williams. Pentru coloanele sonore pe care le-a scris a fost recompensat cu cinci premii Oscar.
Barry a absolvit St. Peter's School din orașul natal. Tatăl său lucra în cinema, astfel încât tânărul Barry a devenit pentru scurt timp proiecționist. După ce a efectuat serviciul militar, a urmat un curs de muzică prin corespondență. În 1955 a înființat formația de muzică rock and roll The John Barry Seven, în cadrul căreia a activat ca solist vocal și trompetist. Barry a compus pentru cântărețul Adam Faith și pe această cale a intrat în lumea muzicii de film.
The John Barry Seven s-a dovedit un succes, formația lansând numeroase șlagăre. În anul 1960, Barry a realizat primele sale coloane sonore. Doi ani mai târziu, a finalizat muzica filmului Dr. No, abandonată de compozitorul Monty Norman; numele său nu a fost trecut pe generic, iar paternitatea asupra temei James Bond a fost disputată de Norman și Barry în două procese de judecată.
Au urmat alte unsprezece filme din seria James Bond și Zulu (1964), Leul în iarnă (1968), Cowboy-ul de la miezul nopții (1969), Urmărește-mă! (1972), Gaura neagră (1979), Departe de Africa (1985), Dansând cu lupii (1990) ș.a.
Barry își realizează singur orchestrațiile, având o preferință pentru orchestra de coarde și alămuri. A folosit sintetizatoare încă din 1969, pentru James Bond: În slujba Majestății Sale.
Barry a suferit o ruptură de esofag în 1988, ceea ce l-a lăsat vulnerabil la pneumonie și l-a obligat să își încetinească ritmul de lucru la cel mult două filme pe an.
Compozitorul a fost căsătorit de patru ori, cu Barbara Pickard (1959–1964), Jane Birkin (1965–1968), Jane Sidey (1969–1971) și Larrie Barry (din 1978). El are trei copii, proveniți din prima, a doua și a patra căsătorie.
|archive-url=
necesită |archive-date=
(ajutor), accesat în Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)