La dolce vita
Astăzi, La dolce vita este un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra vieții de zi cu zi, La dolce vita a captat atenția atât a experților, cât și a populației generale. În acest articol vom explora diferitele fațete ale La dolce vita și vom examina importanța sa în lumea de astăzi. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să înțelegem cum a evoluat La dolce vita de-a lungul timpului și care este proiecția sa în viitor. De la influența sa asupra economiei până la prezența sa în cultura populară, La dolce vita a reușit să se poziționeze astăzi ca subiect de dezbatere și reflecție.
La dolce vita ("Viața dulce" în italiană) este un film din anul 1960 regizat de către Federico Fellini. Este de obicei desemnat ca fiind filmul prin care Fellini trece de la filmul italian neo-realist la filmele de artă dinspre finalul carierei sale.
A fost inclus în lista celor 100 de filme italiene de salvat (100 film italiani da salvare).[2]
Sinopsis
Filmat la Roma în anii 1950, acolo unde Marcello (interpretat de Marcello Mastroianni) dezvăluie partea mai senzațională a știrilor, vedetelor de cinematograf, viziunilor religioase și aristocrației decadente.[3]Filmul dezvăluie șapte zile și șapte nopți din viața unui reporter.[4] Marcello trăiește cu Emma (Yvonne Furneaux), femeia care îl iubește și care își dorește o nuntă tradițională, dar este foarte posesivă și nu este capabilă să îi înțeleagă dorința de a găsi valoare și sens în existența lui. El se întâlnește cu o altă femeie – Anouk Aimée, care este o prietenă/amantă frumoasă, bogată și atrăgătoare, și Anita Ekberg care interpretează rolul unei actrițe americane celebre numită Sylvia. Marcello se întâlnește și de câteva ori cu o fată încântătoare și modestă care lucrează la un restaurant de pe plajă.[3]
Teme și motive
Secvențele de început ale filmului arată statuia ancorată a lui Iisus, suspendată cu ajutorul unor cabluri de un elicopter care zboară peste ruinele unui viaduct antic din Roma. Statuia este dusă Papei la Vatican. Jurnalistul Marcello și un fotograf numit Paparazzo îi urmăresc dintr-un al doilea elicopter. Simbolismul spiritual nu foarte subtil al lui Iisus, cu brațele deschise care îmbrățișează Roma în zborul său deasupra orașului, este repede înlocuit de un exemplu de profanare a stilului de viață și arhitectură "neomoderniste" ale "noii" Rome. Elicopterul lui Marcello's este ușor deviat de un grup de femei în costume de baie care făceau plajă pe acoperișul unei clădiri. Elicopterul lui Marcello se învârte deasupra femeilor provocatoare, încercând să le ceară numărul de telefon. El râde mai apoi de încercarea sa nereușită și merge mai departe.
Transportul statuii este una dintre numeroasele scene în care lucrurile religioase se află în centrul acțiunilor personajelor, în contrast cu stilul lor de viață mai puțin moral.
Producție
Pelicula nu a fost filmată într-un singur loc: strada Via Veneto a fost meticulos recreată în studiourile Cinecitta Studios.[necesită citare]
La "petrecerea nobililor", desfășurată la un castel din afara Romei, la care participă Marcello, câțiva dintre servitori și chelneri, precum și câțiva dintre invitații de la petrecere sunt interpretați de către adevărați aristocrați.
Fellini a tăiat o scenă importantă care conținea ceea ce se dorea a fi relația dintre Marcello și o femeie mai bătrână care trăia într-un turn, interpretată de către câștigătoarea din anul 1930 a premiului Oscar - actrița Luise Rainer. După mai multe încercări de colaborare cu Rainer, Fellini a abandonat scena, fapt care a supărat-o pe actriță foarte mult, spunând că "a stricat o piesă de îmbrăcăminte pentru acest personaj care nu va exista niciodată!"[necesită citare]
Apariții timpurii ale unor oameni celebri
Modelul și actrița Christa Paffgen, care a adoptat pseudonimul de Nico și care mai târziu a fost interpretă cu Velvet Underground, înainte de a continua cu o carieră solo, își interpretează propriul rol în scena "petrecerea nobililor".
Adriano Celentano, care mai târziu a devenit celebru ca actor și cântăreț, apare în scena din pseudo-vechiul club de noapte roman, unde Marcello îi face primele avansuri Sylviei.
Referințe
- ^ a b Unifrance, accesat în
- ^ „100+1 film – Rete degli Spettatori”.
- ^ a b „Plot Summary for La dolce vita ”. www.culturevulture.net. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Plot Summary at IMDB”. IMDB. Accesat în .
Legături externe
- La Dolce Vita la Internet Movie Database
- Revista South Beach — articolul conține fotografii de la filmările originale.
- Fotografii cu Via Veneto și Roma Arhivat în , la Wayback Machine.
- Roger Ebert on La dolce Vita Arhivat în , la Wayback Machine.
- RottenTomatoes
Filme regizate de Federico Fellini | ||
|---|---|---|
Luci del varietà (1950) · Lo sceicco bianco (1952) · I vitelloni (1953) · Agenzia matrimoniale, segment din L'amore in città (1953) · La strada (1954) · Escrocii (1955) · Nopțile Cabiriei (1957) · La dolce vita (1960) · Tentația, episod din Boccaccio '70 (1962) · 8½ (1963) · Giulietta spiritelor (1965) · Toby Dammit, segment din Tre passi nel delirio (1968) · Block-notes di un regista (1969) · Satyricon (1969) · I clowns (TV, 1971) · Roma (1972) · Amarcord (1973) · Il Casanova di Federico Fellini (1976) · Prova d'orchestra (1978) · La città delle donne (1980) · E la nave va (1983) · Ginger e Fred (1985) · Intervista (1987) · La voce della luna (1990) |  | |
