Luigi Facta
| Luigi Facta | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Luigi Facta  |
| Născut | 13 septembrie 1861 Pinerolo, Piemont, Italia |
| Decedat | 5 noiembrie 1930 (69 de ani) Pinerolo, Piemont, Italia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Ocupație | politician jurnalist |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Prim-ministru al Regatului Italiei | |
| În funcție 26 februarie 1922 – 31 octombrie 1922 | |
| Precedat de | Ivanoe Bonomi |
| Succedat de | Benito Mussolini |
| ministro dell'interno del Regno d'Italia] | |
| În funcție 26 februarie 1922 – 1 august 1922 | |
| Precedat de | Ivanoe Bonomi |
| Succedat de | Paolino Taddei |
| ministro della ricostruzione delle terre liberate dal nemico | |
| În funcție 26 februarie 1922 – 15 martie 1922 | |
| Precedat de | Giovanni Raineri |
| Succedat de | Maggiorino Ferraris |
| Deputat al Regatului Italiei | |
| În funcție 11 iunie 1921 – 25 ianuarie 1924 | |
| Legislatură | XXVI legislatura del Regno d'Italia] |
| ministro delle finanze del Regno d'Italia] | |
| În funcție 10 august 1920 – 4 iulie 1921 | |
| Precedat de | Francesco Tedesco |
| Succedat de | Marcello Soleri |
| Deputat al Regatului Italiei | |
| În funcție 1 decembrie 1919 – 7 aprilie 1921 | |
| Legislatură | XXV legislatura del Regno d'Italia] |
| ministro di grazia e giustizia del Regno d'Italia] | |
| În funcție 17 ianuarie 1919 – 23 iunie 1919 | |
| Precedat de | Ettore Sacchi |
| Succedat de | Lodovico Mortara |
| Deputat al Regatului Italiei | |
| În funcție 27 noiembrie 1913 – 29 septembrie 1919 | |
| Legislatură | XXIV legislatura del Regno d'Italia] |
| ministro delle finanze del Regno d'Italia] | |
| În funcție 31 martie 1910 – 21 martie 1914 | |
| Precedat de | Enrico Arlotta |
| Succedat de | Luigi Rava |
| Deputat al Regatului Italiei | |
| În funcție 24 martie 1909 – 29 septembrie 1913 | |
| Legislatură | XXIII legislatura del Regno d'Italia] |
| În funcție 30 noiembrie 1904 – 8 februarie 1909 | |
| Legislatură | XXII legislatura del Regno d'Italia] |
| În funcție 16 iunie 1900 – 18 octombrie 1904 | |
| Legislatură | XXI legislatura del Regno d'Italia] |
| În funcție 5 aprilie 1897 – 17 mai 1900 | |
| Legislatură | XX legislatura del Regno d'Italia] |
| În funcție 10 iunie 1895 – 2 martie 1897 | |
| Legislatură | XIX legislatura del Regno d'Italia] |
| În funcție 23 noiembrie 1892 – 8 mai 1895 | |
| Legislatură | XVIII legislatura del Regno d'Italia] |
| senatore del Regno d'Italia | |
| Partid politic | Destra storica] PLI |
| Alma mater | Universitatea din Torino |
Modifică date / text  | |
Luigi Facta (n. 13 septembrie 1861, Pinerolo, Piemont, Italia – d. 5 noiembrie 1930, Pinerolo, Piemont, Italia) a fost un politician, avocat și jurnalist italian și ultimul prim-ministru al Italiei (în 1922) înainte de dictatura lui Benito Mussolini.
Antecedente și carieră anterioară
Facta s-a născut în Pinerolo, Piemont, Italia. A studiat dreptul și mai târziu a devenit avocat și jurnalist. A intrat în politică în 1892, când a fost ales în camera deputaților din partea orașului Pinerolo, loc pe care l-a deținut timp de 30 de ani. Facta, membru al Partidului Liberal, a fost subsecretar al ministerelor de justiție și interne în cabinetul de coaliție în cea mai mare parte a timpului său în Parlament. A fost, de asemenea, ministrul italian de finanțe din 1910 până în 1914 și din 1920 până în 1921. La izbucnirea Primului Război Mondial, Facta a susținut neutralitatea Italiei, dar apoi a sprijinit războiul când Italia s-a angajat în acesta. Fiul său a fost ucis în război și a spus că este mândru că dăruiește un fiu țării sale.
Prim-ministru al Italiei
Facta a fost numit prim-ministru în februarie 1922. La acea vreme, Italia era într-o perioadă de frământări politice și trebuia să se ocupe de insurgența fascistă a lui Mussolini. Când Mussolini a decis să mărșăluiască spre Roma, Facta a reacționat și a vrut să declare legea marțială și să trimită armata să-l oprească pe Mussolini. O astfel de declarație trebuia să poarte semnătura monarhului înainte de a putea intra în vigoare. Facta a refuzat întotdeauna să explice motivele secrete care l-au determinat pe regele Victor Emmanuel al III-lea să nu semneze declarația de urgență. A doua zi, Facta și guvernul său au demisionat pentru a demonstra că nu au aprobat decizia regelui. Regele a cerut apoi ca Mussolini să vină la Roma pentru a forma un nou guvern.
Viața ulterioară; moartea și impactul
În 1924, regele Victor Emanuel III l-a numit pe Facta senator în Senatul italian.
Facta a murit la Pinerolo, Italia, în 1930, populația generală crezând că el a fost prea slab și prea credincios regelui pentru a-și asuma un rol mai activ în a-l opri pe Mussolini și a stopa ascensiunea fascismului.
Note
- ^ a b c d e f g h i https://storia.camera.it/deputato/luigi-facta-18610913, accesat în 8 mai 2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
- ^ a b c d Luigi Facta, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Luigi Facta, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ a b Luigi Facta, Autoritatea BnF
- ^ a b Luigi Facta, Hrvatska enciklopedija]
- ^ Carsten, Francis L. (1982). The rise of fascism (ed. 2nd ed., 1st paperback printing.). Berkeley: University of California Press. p. 62. ISBN 9780520046436.
Legături externe
Materiale media legate de Luigi Facta la Wikimedia Commons- Materiale selecționate din ziare despre Luigi Facta în 20th Century Press Archives din cadrul Bibliotecii Naționale de Economie din Germania (ZBW)
 | Acest articol biografic despre un politician italian este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
| ||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|