Mario Vargas Llosa

Mario Vargas Llosa
Date personale
Nume la naștere	Jorge Mario Pedro Vargas Llosa
Născut	28 martie 1936 (89 de ani)[43][44][45][46][47] Ariqipa, Peru
Părinți	Ernesto Vargas Maldonado][48] Dora Llosa Ureta][48]
Căsătorit cu	Julia Urquidi Illanes] (mai 1955–1964) Patricia Llosa Urquidi] (1965–2016)
Copii	Álvaro Vargas Llosa​ Morgana Vargas Llosa​
Cetățenie	Spania (1993–)  Peru (–)  Republica Dominicană (31 mai 2023–)[49]
Religie	agnosticism[50]
Ocupație	prozator, dramaturg, politician
Locul desfășurării activității	Madrid[51] Paris[51] Lima[51] Londra Cambridge Barcelona
Limbi vorbite	limba spaniolă[6][52][53] limba franceză limba engleză[54]
Partid politic	Movimiento Libertad], Movimiento Libertad][1], Libertad Popular][2]
Studii	Universitatea Națională San Marcos (drept și știință literară​, 1958) Universitatea Complutense din Madrid (doctorat​, 1971) Colegio Militar Leoncio Prado] (decembrie 1951) Colegio La Salle] (decembrie 1949) Colegio San Miguel de Piura] (decembrie 1952)
Pregătire	Luis Jaime Cisneros​ Raúl Porras Barrenechea​ Isaac Humala​
Activitatea literară
Limbi	limba spaniolă
Mișcare/curent literar	realism magic, Latín mmg todos]
Patronaj	Universitatea Princeton King's College La Crónica​ La Industria] Universitat Autònoma de Barcelona​ Universitatea Harvard[3]
Specie literară	proză, teatru
Operă de debut	Los Jefes (Șefii) - povestiri, 1959
Opere semnificative	La ciudad y los perros] La casa verde] Conversación en La Catedral]
Influențe William Faulkner Gustave Flaubert Isaiah Berlin Karl Popper Friedrich Hayek Jean-Paul Sartre
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[4][5] Premio Rómulo Gallegos] Premiul Literar al Prințesei Asturiilor​ Premio Grinzane Cavour] Premio Planeta][6] doctorat honoris causa de l'université Rennes-II][7][8] Premiul Cervantes Jerusalem Prize] Premiul pentru Pace al Librăriilor Germane​[9] premio Mariano de Cavia] Premio Internacional Menéndez Pelayo] Premio Ortega y Gasset][10] Gran Cruz con Diamantes de la Orden del Sol del Perú] Irving Kristol Award][11] Ehrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin][12] Maria Moors Cabot Prizes][13] doctor honoris causa por la Universidad de Alicante] prix mondial Cino-Del-Duca][14] Premio Carlos Fuentes] Library of Congress Living Legend][15] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare​ Comandor al Ordinului Artelor și Literelor​[16] Orden Heráldica de Cristóbal Colón] Orden de la Independencia Cultural Rubén Darío][17] Medalia pentru Științe și Arte​ Venera de la Orden Mexicana del Águila Azteca] Premio Caonabo de Oro][17] Freedom Prize] doctor honoris causa de la Universidad Nacional Mayor de San Marcos] doctor honoris causa por la Universidad de Valladolid][18] Medalla de Oro de la Comunidad de Madrid][19] doctorat honoris causa de l'université Bordeaux-Montaigne][20] doctor honoris causa por la Universidad de Granada][21] Viareggio-Versilia International Prize][22] doctor honoris causa al Universității din Las Palmas, Gran Canaria​[23] doctor honoris causa por la Universidad de Murcia][24] Premio Biblioteca Breve] Premio de la Crítica de narrativa castellana] Premio Formentor de las Letras] Premio de la Crítica de narrativa castellana] Premio Nacional de Cultura] Premio Scanno] Premio San Clemente Rosalía-Abanca de novela española] doctorat honoris causa de l'université de Pau et des Pays de l'Adour][25][26] doctorat honoris causa de l'université de la Polynésie française][27] doctorat honoris causa de l'université Sorbonne-Nouvelle][28][29] Premio Ceppo Pistoia] Orden de las Artes y las Letras del Perú][30] Premio Internacional Alfonso Reyes][31] Premio Literario de la Universidad de San Luis] Premio letterario Giuseppe Tomasi di Lampedusa] doctorat honoris causa de l'université de Reims Champagne-Ardenne][32][33] Premio Don Quijote de periodismo][34] doctor honoris causa por la Universidad de Burgos][35] Orden al Mérito Artístico y Cultural Pablo Neruda][36] honorary doctor of the University of Miami][37] Gran Cruz de la Orden de Boyacá][38] prix André-Malraux du roman engagé​[39] Doctores honoris causa por la Pontificia Universidad Católica del Perú] Orden de Vasco Núñez de Balboa] Honorary doctor of the University of Oxford] Ordinul pentru Merit Cultural și Educativ Gabriela Mistral​ Eredoctor van de Katholieke Universiteit Leuven] honorary doctor from the NOVA University Lisbon] doctorado honoris causa por la Universidad Nacional Autónoma de México] National Book Critics Circle Award in Criticism​[40] Premio Casa de la Literatura Peruana][41] Hayek Medal][42]
Premiul Nobel pentru Literatură, 2010
Semnătură
Prezență online
site web oficial Internet Movie Database
Modifică date / text

Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Ariqipa, Peru) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”.

S-a născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui murise ca un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie, acesta își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru.^[55]

Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado – experiență descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1953, intră la "Universitatea Națională San Marcos" din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani își ia licența în literatură cu teza Baze pentru o interpretare a lui Rubén Darío.

A obținut apoi un doctorat în filozofie și litere la "Universitatea Complutense" din Madrid în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa.^[56]

După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist.

În 1955 se căsătorește cu cumnata unchiului matern, (subiectul romanului Mătușa Julia și condeierul) provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia, cu care a avut trei copii: Alvaro Vargas Llosa, scriitor, Gonzalo, și Morgana, fotografă. Vargas Llosa a devenit membru al "Academiei Regale Spaniole" în 1996.^[55]

În anii 80, Vargas Llosa a devenit un foarte activ politician și a devenit cunoscut pentru luările de poziție în favoarea liberalismului de piață și a admirației pentru Margaret Thatcher, supranumită Doamna de Fier. În anul 1988 înființează formațiunea politică Movimiento Liberdad care intră în componența Frontului Democratic. Din partea acestui front, a candidat la președinția țării în alegerile prezidențiale din Peru în 1990 dar a pierdut în al doilea tur de scrutin în fața lui Alberto Fujimori.^[55]

În timpul campaniei electorale oponenții săi au citit la radio fragmente agresive din opera sa pentru a-i șoca pe electori. Întreaga experiență este apoi povestită în volumul autobiografic Peștele în apă.

Opera sa a fost universal recunoscută. Ea aparține unuia dintre exponenții cei mai talentați ai unui boom literar latinoamerican, alături de operele scriitorilor Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Jorge Luis Borges din Argentina, Carlos Fuentes din Mexico, sau Gabriel García Márquez din Columbia.

Primul său roman Orașul și câinii i-a adus recunoașterea imediată. El poartă semnele influenței existențialismului lui Sartre și citează chiar un dialog extras din romanele acestuia la începutul fiecărei dintre cele două părți.

El introduce și o tehnică specială, utilizarea dialogului alternativ pentru a portretiza realități separate în timp și spațiu, și folosește timpurile verbale pentru a purta narațiunea înapoi sau înainte în timp, sau pentru a descoperi tema principală a narațiunilor sale, lupta individului în căutarea libertății într-o realitate opresivă.

Cartea a obținut Premiul Criticii Spaniole.

La scurtă vreme după Orașul și câinii scrie La Casa verde (Casa verde, 1966), un roman care demonstrează influența puternică a lecturilor din William Faulkner în care vede un suflet geamăn. Romanul descrie un bordel ce se numește „Casa verde” și a cărui prezență aproape mitică afectează viețile personajelor.

Acțiunea principală urmărește destinul unei fete, Bonifacia, care este cât pe aci să se căsătorească la biserică dar care se metamorfozează în La Selvatica, cea mai cunoscută prostituată din „Casa verde”. Romanul i-a confirmat poziția de mare scriitor în America Latină și i-a adus Premiul Rómulo Gallegos, aflat în 1967 la prima sa ediție.

Cel de-al treilea roman al lui Vargas Llosa închide ceea ce mulți critici consideră a fi cel mai valoros ciclu narativ al său. Publicat inițial într-o ediție în patru volume, Conversación en la Catedral (Conversație la Catedrală), 1969) a fost prima incercare a lui Vargas Llosa de a scrie un „roman total”, adică o încercare de a ficționaliza toate nivelurile unei societăți oarecare și reflecțiile ei pe anumite paliere ale realității perceptive.

Romanul e o operă de deconstruire a statului Peru în timpul dictaturii militare a lui Manuel A. Odría în anii 1950 și se ocupă de viețile unor personaje din straturi sociale foarte diverse ale societății peruviene. Narațiunea este construită în jurul a două axe, poveștile lui Santiago Zavala și respectiv Ambrosio; primul este fiul unui ministru, cel de-al doilea este șoferul său.

O întâlnire întâmplătoare într-un loc extrem de banal, un adăpost pentru câini, conduce la o conversație în urma căreia Zavala va afla adevărul despre implicarea tatălui său în comiterea unei crime împotriva unei figuri notorii din lumea ascunsă, interlopă, a societății peruviene, și amestecul politicianului în afacerile necurate ale dictatorului.

După acest roman foarte serios Vargas Llosa a publicat un text mai scurt și în cheie comică Pantaleón y las visitadoras (Pantaleone și vizitatoarele , 1972), care, printr-un colaj de dialoguri cu fragmente de documente, urmărește să certifice înființarea unui serviciu de prostituate, folosit intens de armata peruană.

După ce a trăit mai bine de 30 de ani În Europa, la Paris și Madrid, unde a obținut cetățenia spaniolă în 1993, Vargas Llosa s-a întors ca să locuiască în Lima. Continuă să scrie romane istorice cum ar fi Sărbătoarea țapului (2000), o poveste despre viața dictatorului Dominican Rafael Trujillo. Figura centrală a romanului, deloc un simplu erou de ficțiune, generalul Rafael Leonidas Trujillo y Molina a existat în realitate, iar societatea dominicană îl poreclea Țapul.

Ajuns la conducerea jumătății dominicane a insulei Haiti în urma unei lovituri de stat, militarul avea să se mențină la putere timp de 22 de ani (1930-1952), aplicând cu consecvență un regim de cruntă teroare, perpetuat și în timpul mandatului exercitat de fratele său, Hector Bienvenido Trujillo y Molina (1952-1960).

El paraíso en la otra esquina (Paradisul de după colț) e un roman istoric despre Paul Gauguin și Flora Tristan.

Llosa a criticat adesea în opera sa ierarhiile stricte ale claselor sociale și discriminarea rasială existentă atât în Peru cât și în America latină. Foarte multe opere au caracter autobiografic cum ar fi La casa verde (Casa verde) (1966) sau La tía Julia y el escribidor (Mătușa Iulia și condeierul) (1977).

Romanul său istoric publicat în 1981, intitulat Războiul sfârșitului lumii are acțiunea localizată în Sertao, în Brazilia secolului al XIX-lea, și se bazează pe evenimente reale, rebeliunea Sebastianiștilor o sectă millenaristă condusă de Antonio Conselheiro în Canudos.

Romanul Istoria lui Mayta, publicat în 1984, se prezintă ca o anchetă menită să aducă în fața cititorului personalitatea troțkistului peruvian Alejandro Mayta, care a inițiat în 1958 o rebeliune pentru care a fost deținut în varii ocazii, sfârșindu-și viața în uitare și anonimat. Firul narativ se înfiripă odată cu interviurile luate de narator diferitor personaje, inclusiv fosta soție a revoluționarului, înstrăinată de el datorită escapadelor lui homosexuale. Ca de obicei, romanul lui Llosa se distanțează de realitatea strictă, păstrându-i însă datele esențiale, în contextul omniprezenței violențe în istoria Perului. Romanul descrie:

„...mecanismele tumultuoase ale luptei politice, delirul ideologic al unui clarvăzător care e în același timp un lamentabil produs al împrejurărilor politico-sociale, itinerariul personal, în același timp emoționant și atroce, al unui homosexual adulterin; un itinerariu care se înscrie într-un context istoric dureros și sfâșiat.^[57]”

.

Romanul Lituma în Anzi se ocupă de crimele comise de o grupare maoistă împotriva sătenilor din munții Anzi. Caporalul de jandarmi Lituma și adjunctul său Tomas au în grijă campamentul unui șantier de construcție din Peru.

Dar peste platourile alpine și în văile Anzilor plutește spectrul permanent al raidurilor violente, comise de gruparea de orientare maoistă Sendero Luminoso (Cărarea luminoasă), căreia îi cad victime nevinovate, funcționari și țărani deopotrivă.

Trei dispariții de pe șantier adaugă și mai multă spaimă în sufletele celor doi neputincioși reprezentanți ai legii. Căpitanul Lituma trebuie să investigheze toate aceste morți și dispariții ciudate. O va face cu metodele unui detectiv particular, dar va explora în profunzime și straturile societății respective.

• Los jefes (Șefii), povestiri, 1959 - debutul în volum
• Orașul și câinii (ed. III, Humanitas, 2005)
• Casa verde, 1966
• Pantaleone și vizitatoarele, 1973(ed. Albatros,1998)
• Elogiul mamei vitrege, 1988, (ed. II. Humanitas, 2005)
• Istoria lui Mayta, 1984
• Conversație la Catedrală, 1969 (traducere Mihai Cantuniari, RAO, 2004)
• Războiul sfârșitului lumii, 1981 (traducere Mihai Cantuniari, Cartea Românească, 1986)
• Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, 1986
• El hablador (Povestașul) (1987) (traducere Coman Lupu, Humanitas, 1992)
• Sărbătoarea țapului, Allfa, 2002
• Calea spre paradis, 2001 (rom. „Paradisul de după colț” - ed. Humanitas, 2004) ^[58]
• Lituma în Anzi, 1993 (Humanitas 2005)
• Mătușa Julia și condeierul, 1977
• Caietele lui Don Rigoberto, 1997
• Rătăcirile fetei nesăbuite 2006
• El sueño del celta, 2010
• El heroe discreto (Roman, 2013)

• Kathie și hipopotamul, 1983
• La Chunga, 1986
• Domnișoara din Tacna, 1981
• Seniorul balcoanelor, 1993

• García Márquez: Povestea unui deicid (dizertația tezei de doctorat la Universitatea Complutense, 1971
• La novela(Romanul), non-fiction, 1968
• Istoria secreta a unui roman, 1971
• Orgia perpetuă. Flaubert si doamna Bovary, eseu despre romanele lui Gustave Flaubert și despre bovarism, Allfa, 2001
• Intre Sartre si Camus, 1981
• Peștele în apă, autobiografia sa, conține povestea candidaturii la Președinția statului Peru
• Făcând valuri
• Limba pasiunii
• Scrisori către un tânăr romancier, Humanitas, 2005
• Adevărul minciunilor, Humanitas, 2005
• Tentația imposibilului Humanitas, 2005;

• Premiului "Miguel de Cervantes", considerat un Nobel al literaturii din spațiul hispano-american
• Premiul Păcii acordat de Asociația Librarilor Germani, 1996
• Premiul Criticii și Premiul Internațional de literatură Romulo Gallegos pentru Casa Verde (1966)
• Premiul Planeta - pentru Lituma în Anzi (1993)
• Premiul Nobel pentru Literatura (2010)

Pe 17 septembrie 2005 a călătorit, pentru a doua oară - prima vizită fiind în 1995, în România ca să participe la lansarea a două dintre romanele sale, publicate într-o serie de autor de Editura Humanitas, ocazie cu care a vernisat și o expoziție de fotografii realizate de fiica sa, Morgana. Uniunea Scriitorilor i-a decernat Premiul Ovidius 2005 pentru "valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței interetnice".

• Interviu cu Mario Vargas Llosa în Cotidianul Arhivat în 26 septembrie 2007, la Wayback Machine.
• es Site-ul oficial Arhivat în 7 februarie 2011, la Wayback Machine.
• George Motroc: „MARIO VARGAS LLOSA – Ultimul laureat al Premiului Nobel și influențele sale literare franco-britanice (ne)recunoscute“
• Mario Vargas Llosa, la Nobel: "Lumea nu poate exista fără ficțiune", 13 decembrie 2010, Ionuț Stănescu, Evenimentul zilei
• Mario Vargas Llosa despre România paranoică, 31 august 2005, Evenimentul zilei