În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Miguel Servet și toate aspectele legate de acesta. De la origine până la impactul asupra societății actuale, prin evoluția sa în timp și influența pe diferite domenii de studiu. Miguel Servet este un subiect de mare importanță atât istoric cât și în contextul actual și este esențial să îl înțelegem pentru a avea o viziune completă asupra relevanței sale în lumea de astăzi. Prin acest articol, vom arunca o privire în profunzime asupra fiecărui aspect al Miguel Servet și vom oferi o prezentare detaliată pentru a ne ajuta să înțelegem rolul și sensul său astăzi.
Miguel Servet | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Villanueva de Sigena(d), Aragon, Spania[2] ![]() |
Decedat | (42 de ani)[3][2] ![]() Geneva, Republica Geneva(d)[2] ![]() |
Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (ardere pe rug) ![]() |
Religie | catolicism protestantism ![]() |
Ocupație | medic teolog traducător cartograf astronom scriitor ![]() |
Limbi vorbite | limba latină[3] limba spaniolă limba franceză limba greacă veche limba ebraică ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Vechea Universitate din Paris Universitatea din Basel Universitatea din Toulouse (1896-1969)[1] ![]() |
Semnătură | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Miguel Servet (n. , Villanueva de Sigena(d), Aragon, Spania – d. , Geneva, Republica Geneva(d)), născut Miguel Serveto, cunoscut și ca Miguel de Villanueva, a fost teolog, medic și umanist. Interesele sale cuprindeau numeroase științe: astronomia și meteorologia, geografia, jurisprudența, studiile biblice, matematica, anatomia și medicina. În medicină, Michel Servet a fost descoperitorul circulației pulmonare (mica circulație).
Ca teolog, Michel Servet a dezvoltat un protestantism radical, refuzând să accepte dogma Trinității (Sfânta Treime). În plină epocă a Inchiziției, el și-a exprimat și argumentat convingerea că Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt ființe separate și distincte, şi nu manifestări ale lui Dumnezeu, publicând mai multe lucrări teologice: Despre erorile Trinității, Dialoguri despre Trinitate și Despre justiția în împărăția lui Hristos. A purtat o incitantă corespondență cu Jean Calvin, exprimându-și deschis convingerile religioase, fapt care i se va dovedi fatal. Denunțat Inchiziției, pe data de 17 iunie 1553, Marele Consiliu din Geneva îl condamnă pentru erezie „din cauza celor 17 scrisori remise Sfântului Oficiu de către Jehan Calvin, predicator în Geneva”. A refuzat să își renege convingerile. A fost ars pe rug la Geneva, pe 27 octombrie 1553, împreună cu cărțile sale.