În acest articol, vom explora istoria fascinantă a lui Modest Morariu și impactul său asupra lumii de astăzi. De la începuturile sale și până în prezent, Modest Morariu a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale societății, lăsând o amprentă de neșters asupra culturii, tehnologiei, politicii și multe altele. Pe parcursul paginilor care urmează, vom examina în detaliu modul în care Modest Morariu a evoluat de-a lungul timpului, influența sa în diferite domenii și cum continuă să ne modeleze prezentul și viitorul._Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie în timp și să descoperi impactul durabil de la Modest Morariu.
Modest Morariu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] ![]() Cernăuți, România ![]() |
Decedat | (58 de ani)[2] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | poet, prozator, eseist, traducător, redactor-șef |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Studii | Facultatea de filologie, Universitatea București |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1958-1988 |
Operă de debut | Jules Renard, Morcoveață (traducere) (1958) |
Opere semnificative | Întoarcerea lui Ulise (1982) |
Modifică date / text ![]() |
Modest Morariu (n. 11 august 1929, Cernăuți – d. 15 aprilie 1988, București) a fost un poet, eseist, prozator și traducător român. Descendent al unei vechi familii de intelectuali din Cernăuți, printre care se numără și mitropolitul Silvestru, fiul său, Vasile Morariu fiind coleg cu Mihai Eminescu la Viena. Liceul l-a început la Cernăuți și l-a continuat în diferite orașe din România, unde părinții săi au venit în refugiu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua în 1958. Din 1959 după un stagiu la revistele La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, devine redactor la editura Meridiane, unde va îngriji mai multe albume de artă. Publică trei volume de versuri și două de eseuri, pe tema traducerii sau pe teme legate de artele plastice. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane în 1969. A tradus, printre alții, pe André Malraux și Albert Camus