În articolul lui Natallia Arsiennieva, vom explora în detaliu toate fațetele acestui subiect. De la origine până la evoluția sa de-a lungul timpului, prin impactul asupra societății și relevanța sa astăzi. Vom analiza diferite perspective și opinii ale experților în domeniu, precum și date relevante care vor ajuta la înțelegerea mai bună a importanței și influenței Natallia Arsiennieva în diferite domenii. Acest articol urmărește să ofere o imagine completă și detaliată a Natallia Arsiennieva, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a promova reflecția critică pe această temă.
Natallia Arsiennieva | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născută | ![]() Bakı, gubernia Baku(d), Imperiul Rus ![]() |
Decedată | (93 de ani) ![]() Rochester, New York, SUA ![]() |
Înmormântată | Mount Hope Cemetery ![]() |
Căsătorită cu | Francišak Kušal ![]() |
Copii | Yaraslaw Kushal Uladzimir Kushal ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | lingvistă dramaturgă traducătoare poetă scriitoare ![]() |
Limbi vorbite | limba belarusă[1] limba rusă[1] ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Gimnazjum Białoruskie w Wilnie |
Modifică date / text ![]() |
Natallia Arsiennieva (belarusă Наталля Аляксееўна Арсеньева; rusă Наталья Алексе́евна Арсеньева, n. , Bakı, gubernia Baku(d), Imperiul Rus – d. , Rochester, New York, SUA) a fost o poetă bielorusă, reprezentativă pentru mișcarea națională din Belarus. A fost căsătorită cu Francišak Kušal (1895-1968).[2][3]
S-a născut la 20 septembrie 1903, Baku, în Imperiul Rus, în familia de origine rusă a șefului districtului vamal Baku și fost profesor în Baku. La scurt timp după nașterea ei familia s-a mutat la Vilnius, unde Arsiennieva și-a petrecut copilăria. În timpul primului război mondial (1915), familia Arsienniev a trăit într-un refugiu din Iaroslavl, unde viitoarea poetă a scris prima sa poezie (în limba rusă). A absolvit o școală gimnazială din Belarus în 1921. A studiat la Departamentul de Artă al Universității din Vilnius. În 1922, Arsiennieva s-a căsătorit cu Francišak Kušal care, în calitate de ofițer al armatei poloneze, a fost trimis pentru a servi în vestul Poloniei.[3][4] După atacul sovietic asupra Poloniei, în 1939, Kušal a fost comandantul unui batalion polonez care a luptat cu armata germană lângă Lviv.[5] A fost arestat de sovietici și dus într-un lagăr de concentrare lângă Starobilsk și apoi în închisoarea Butirka din Moscova.[6] Ca soție a unui deținut ofițer polonez a fost arestată în aprilie 1940 și deportată în Kazahstan împreună cu fiii săi. La începutul lui 1941, cei doi au fost eliberați, Kušal s-a dus la Białystok, care atunci făcea parte din Republica Sovietică Socialistă Belarusă. După ce a fost eliberată în mai 1941, Natallia Arsiennieva s-a mutat la Minsk, unde a lucrat pentru Gazeta bielorusă (Беларуская газэта) în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1944, împreună cu soțul ei Arsiennieva s-a stabilit în Germania și în anii 1950 s-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat pentru ziarul Biełarus și pentru Radio Europa Liberă / Radio Libertatea. Arsiennieva a murit la 25 iulie 1997 la Rochester, New York.[7]
Cei doi soți, Natallia Arsiennieva și Francišak Kušal, au avut doi fii.[3] Jaroslaw a murit într-un bombardament sovietic asupra teatrului din Minsk. Włodzimierz a emigrat cu părinții săi în Statele Unite.[3][8]
A început să publice din anul 1920. Talentul ei a fost observat și încurajat Maksim Harețki. În 1921-1925 a scris culegerea de poezie Sub cerul albastru (Пад сінім небам) care a fost publicată în 1927 la Vilnius și republicată în 1991. A urmat, în 1941-1943, culegerea de poezie Astăzi (Сягоння) care a fost publicată în 1944.
În 1943 a scris poezia Rugăciunea (Малітва). Versurile au fost puse pe muzică de compozitorul bielorus Nikolai Ravenna ca Dumnezeu puternic (Магутны Божа). Pentru emigranții din Belarus a devenit un adevărat imn religios. La începutul anilor 1990, melodia a fost propusă ca imnul național oficial al Belarusului.[9]