Uneori întâlnim Nuvelă. Acest Nuvelă poate face parte din viața noastră într-un fel sau altul, fie ca un subiect de interes, o persoană relevantă în viața noastră, un eveniment istoric sau pur și simplu ceva care ne provoacă curiozitate. În acest articol, vom explora în continuare Nuvelă și ceea ce reprezintă acesta în diferite contexte. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în viața noastră personală, ne vom adânci în lumea lui Nuvelă pentru a înțelege mai bine semnificația și influența sa asupra lumii din jurul nostru.
Nuvela este o specie a genului epic în proză, de dimensiuni medii, cuprinse între schiță și roman, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat, în care relativ puține personaje sunt antrenate în derularea unor evenimente, cu intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune.
Termenul de nuvelă provine din franceză (nouvelle) și înseamnă „noutate”. În limba franceză a pătruns din limba italiană, din novella, care însemna exact același lucru. Di Francia, un teoretician literar italian, scria că meritul nuvelistului constă tocmai în capacitatea de a ști „să aleagă subiecte interesante, să le adapteze cu abilitate scopurilor sale și, mai ales, să imprime semnătura de neșters a stilului, culturii și artei lui asupra unei materii care, înainte să încapă pe mâinile sale, fie nu avea o fizionomie proprie, fie avea una foarte diferită”.
-După criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare:
-După curentele literare în care se înscriu ca formulă compozițională:
Schema oricărei nuvele clasice, istorice are patru timpi:
Primele două etape se pot confunda dar și alte combinații sunt posibile.
Guy de Maupassant, și povestirile din Les contes de la Bécasse, ale lui Honoré de Balzac sunt exemple de nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lăpușneanul e poate cel mai cunoscut exemplu de nuvela istorică din literatura română.
- rolul conflictului interior (plasarea situației conflictuale în conștiința personajului)
- prezentarea tensiunilor sufletești
- transformările (sufletești, morale, comportamentale) suferite de personaje în evoluția conflictului
- evoluția raporturilor dintre personaje
- mijloacele de investigație psihologică
- aspecte ale stilului
Exemple: Moara cu noroc de Ioan Slavici și În vreme de război de I.L.Caragiale
Nuveleta este o nuvelă foarte scurtă sau o povestire mai lungă. Premii acordate nuveletelor iau în considerare lucrări scrise cu 7500 - 17500 cuvinte.[1][2][3]