Petre Sergescu

Petre Sergescu este un subiect care a stârnit interes și dezbatere de-a lungul anilor. De la înființare, a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele, devenind un fenomen cultural care transcende granițele și generațiile. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Petre Sergescu, de la impactul său asupra societății până la relevanța sa astăzi. Printr-o analiză detaliată, urmărim să înțelegem mai bine acest fenomen și influența acestuia în diverse domenii, permițând astfel o înțelegere mai largă și îmbogățitoare a Petre Sergescu.

Petre Sergescu

Matematicianul și istoric al științelor Petre Sergescu
Date personale
Născut[2][1][3] Modificați la Wikidata
Turnu Severin, Mehedinți, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[2][1][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[1] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière des Champeaux de Montmorency][4] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarya Kasterska[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
apatrid (–)[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician și istoric al științelor
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București[1]
Facultatea de Științe din Paris​[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai[1]
Universitatea Politehnica Timișoara[1]
Universitatea Tehnică de Construcții din București[1]  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Petre Sergescu (n. , Turnu Severin, Mehedinți, România – d. , Paris, Franța) a fost un matematician și istoric al științelor[5] român. A fost membru corespondent (1937) al Academiei Române.[6]

Biografie

Petre Sergescu a fost animat întreaga sa viață de dorința de a ajuta România să devină o țară europeană avansată. În Războiul pentru întregirea României a fost luat ca ostatic de germani, fiind internat în mai multe lagăre, ultimul fiind în Bulgaria. A fost implicat în mișcarea politică dirijată de Nicolae Iorga și a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a rămas pentru totdeauna marea sa iubire, în timpul exilului în Franța depunând multe eforturi pentru unificarea forțelor culturale românești din afara țării. Începând din 1926 a fost profesor de geometrie analitică la Universitatea din Cluj, unde a fondat revista Mathematica și a organizat primul congres al matematicienilor români.[7][8][9]

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, a devenit în 1945 rector al Școlii Politehnice din București[10]. Discursul pe care îl pronunță în 1930 la Alger, la a 54-a sesiune a Asociației Franceze pentru Progresul Științelor, surprinde prin tonalitatea lirică și chiar patetică, neconformă stilului său sobru și reținut: „Placés au carrefour des routes entre l'Orient incertain et l'Occident civilisé de l’Europe, les Roumains ont dû lutter durement pendant des siècles pour garder leur indépendance nationale. Avant le dix-neuvième siècle, ils n'ont pas pu, en général, penser aux manifestations plus élevées de l'âme: les sciences, les lettres et les beaux-arts. Or, à part les influences polonaises en Moldavie, ce sont les Français qui ont ouvert aux Roumains les portes du temple de la science.”[11]

În 1946 Petre Sergescu se exilează la Paris, împreună cu soția sa Marya Kasterska, scriitoare poloneză. Petre Sergescu a fost secretar perpetuu al Academiei Internaționale de Istoria Științelor și Fondator și Secretar General al Uniunii Internaționale a Istoriei Științelor. De asemenea, a fost director al revistei Archives Internationales d’Histoire des Sciences. Conferințele sale la Palais de la Découverte din Paris, unde a organizat conferințe lunare asupra istoriei științei, erau celebre. Guvernul Francez i-a comandat o monografie pentru Pavilionul Franței la Expoziția Universală de la New York din 1939: «Quelques données importantes dans l’évolution des mathématiques française». Petre Sergescu a fost motorul colaborării internaționale în domeniul istoriei științelor[12][13] și, în particular, al colaborării franco-române[14].

Reputația sa pe plan internațional și multiplele sale obligații profesionale nu l-au împiedicat să accepte propunerea regelui Mihai de a conduce Fundația Regală Universitară Carol I, activitate căreia i s-a dedicat cu mare abnegație. Este interesant de consemnat că întâlnirea dintre Regele Mihai și Petre Sergescu a avut loc la Amsterdam, unde Petre Sergescu participa la un congres de istorie a științelor. O parte dintre documentele acestei fundații, atât de necesare pentru scrierea unei veritabile istorii a exilului românesc, s-au pierdut. Cele recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea George Ciorănescu și exilul românesc.[15] 9 scrisori ale lui Petre Sergescu și 6 scrisori ale Maryei Kasterska au fost publicate în această carte[16], George Ciorănescu fiind, începând cu 1957, Secretar General al acestei fundații. Simpla listă a articolelor și cărților sale ar umple numeroase pagini.

Pasiunea pentru România s-a împletit armonios cu respectul și aprecierea Poloniei, țara soției sale. În 1931, când era președintele de onoare al celui de al doilea Congres al matematicienilor polonezi la Wilno, a ținut conferința sa în limba poloneză. Nicolae Iorga avea dreptate când scria despre Petre Sergescu: „Un om foarte cult și care știe să scrie, un matematic care-și știe cumpăni gândul și rostul. A fost legat prin inima sa de o țară pe care cu iubire a căutat s-o cunoască. Fără prejudecăți a mers acolo, a cercetat și s-a simțit dator să comunice impresiile sale.”[17]

Fondarea revistei Mathematica de la Cluj a fost inspirată de existența prestigioasei reviste poloneze de matematică, dirijată de Waclav Sierpinski. Petre Sergescu a menținut un contact permanent cu știința poloneză și a ținut cursuri și conferințe la universitățile din Lwow, Wilno, Poznan și Varșovia. El a fost membru corespondent al societății Scientarum Varsoviensis și membru al Societății Istorice și Literare din Polonia.

Distincții

Note

  1. ^ a b c d e f g h i j k MacTutor History of Mathematics archive 
  2. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  3. ^ a b Pierre Sergescu, Base biographique 
  4. ^ 41 
  5. ^ Basarab Nicolescu, Petre Sergescu - Marya Kasterska, Magazin istoric, București, n° 12, Decembrie 2013, pp. 29-32.
  6. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent.
  7. ^ Nicolae Both și Crăciun Iancu, Momente din istoria matematicii clujene, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1998.
  8. ^ Horia Colan, «Petre Sergescu, historien des sciences ou la fascination de la générosité à travers quelques souvenirs», Noesis, nr. 15, 2005-2006, pp. 30-31;
  9. ^ Eufrosina Otlăcan, «Le cinquantenaire de la mort du premier historien roumain des mathématiques – Pierre Sergescu (1893-1954)», Noesis, nr. 14, 2004, pp. 1-6.
  10. ^ George Șt. Andone, Istoria matematicii în România, vol. II, Editura Științifică, București, 1966, pp. 378-386.
  11. ^ Pierre Sergesco, «Sur les relations scientifiques franco-roumaines», discurs la ședința de deschidere, 54e session de l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, à Alger, édité par l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, Librairie Masson et Cie, Paris, 1930, pp. 14-15.
  12. ^ René Taton, «Pierre Sergescu, Artisan de la collaboration internationale en histoire des sciences», în Pierre Sergescu (1893-1954), pp. 20-29;
  13. ^ Alexandre Herlea, «Petre (Pierre) Sergescu (1893-1954), un artisan de la collaboration internationale en histoire des sciences», Bulletin de la Société Française d’Histoire des Sciences et des Techniques, Paris, nr.35, februarie 1994, p. 14-19.
  14. ^ Magda Stavinschi, «René Taton et Pierre Sergescu, une collaboration au bénéfice de l’histoire des sciences», conférence au «Colloque en hommage à René Taton (1915-2004) - Pour une histoire professionnelle des sciences», Paris, 8-10 Juin 2006, Archives internationales d'histoire des sciences, vol. 57, nr.159, 2007, pp. 553-562.
  15. ^ George Ciorănescu și exilul românesc – Documente din arhiva Fundației Regale Universitare Carol I, Institutul Cultural Român, București, 2007, introducere de Matei Cazacu, ediție de Matei Cazacu și Chrisula Ștefănescu.
  16. ^ Matei Cazacu, op.cit., pp. 235-250 - capitolul „Corespondență George Ciorănescu – Petre și Marya Kasterska Sergescu (1949-1964)”.
  17. ^ Petre Sergescu, Scrisori din Varșovia, Editura Ramuri, Craiova, 1925, prefață de Nicolae Iorga.
  18. ^ Pierre Sergescu (1893-1954), Leiden, E. J. Brill, 1968, prefață de Marya Kasterska-Sergescu.
  19. ^ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.

Legături externe


Predecesor:
Nicolae Ciorănescu 		Rectorul Universității Politehnica București
21 decembrie 1945 – 1946 		Succesor:
Nicolae S. Petrulian