Marya Kasterska

În articolul de astăzi vom explora Marya Kasterska, un subiect care a captat atenția multora în ultimii ani. Marya Kasterska a câștigat relevanță în diverse domenii, de la politică la știință, iar impactul său a fost resimțit la nivel global. Pe măsură ce progresăm prin dezvoltarea acestui articol, vom arunca o privire mai profundă asupra aspectelor cheie ale Marya Kasterska, abordând implicațiile sale, provocările și oportunitățile pe care le prezintă. Pentru a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare, vom explora diferite perspective și opinii ale experților despre Marya Kasterska, pentru a oferi o imagine de ansamblu completă a acestui subiect interesant.

Marya Kasterska
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Varșovia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (75 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimetière des Champeaux de Montmorency] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPetre Sergescu Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar
specialist în literatură
scriitoare
jurnalistă
publicistă
poetă
romanist
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3]
limba poloneză[3][4] Modificați la Wikidata

Marya Kasterska (n. , Varșovia, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost un critic literar, scriitoare și jurnalistă franceză de origine poloneză.

Biografie

Marya Kasterska s-a născut la Varșovia. Și-a luat doctoratul la Universitatea din Paris în 1918. Articolele ei au apărut în diverse publicații, printre care Les Nouvelles littéraires, La vie catholique, Revue de France, La Revue mondiale, Fontaine, LArt vivante, La Quinzaine critique și La Muse francaise.

În 1918 s-a căsătorit la Paris cu Petre Sergescu, un matematician român. Cuplul a găzduit un salon literar în casa lor din Cartierul Latin din Paris, la care au participat diverși intelectuali, printre care Henry de Montherlant, Mircea Eliade, Paul Montel și Émile Borel.[5][6] A fost pasionată de literatură și s-a preocupat constant de promovarea valorilor literare universale în cadrul acestor întruniri culturale.[7] A scris, printre altele, articole despre relațiile culturale dintre Moldova și Polonia[8] și a fost recunoscută pentru contribuția la consolidarea relațiilor culturale româno-poloneze.[9]

Una dintre realizările Maryei Kasterska a fost înființarea în propriul apartament a Bibliotecii Române, care, la moartea sa, în 1969, a primit denumirea de „Bibliothèque Roumaine Pierre Sergesco-Marya Kasterska”.[10]

A publicat o lucrare bazată pe cercetarea manuscriselor în limba poloneză ale poetului Tadeu Hâjdeu, inclusiv testamentul acestuia.[11]

Recunoaștere

În 1961, Academia Franceză de Științe i-a acordat Maryei Kasterska Premiul d'Aumale pentru realizarea unei biografii complete a operelor soțului ei. În 1967 Academia Franceză i-a conferit recunoaștere pentru lucrările ei prin acordarea Premiului Valentine de Wolmar.[12]

Note

  1. ^ a b Maria Kasterska, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Library of Congress Authorities 
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ „Un couple mythique : Pierre Sergesco et Marya Kasterska” (în franceză). Le Courrier des Balkans. . Accesat în . 
  6. ^ „Memoria, 1999 (Anul 10, nr. 26-29) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. p. 35. Accesat în . 
  7. ^ Igiroșianu, I. „„Valery Larbaud și inexportabilul Eminescu" în Familia, 1968 (Anul 104, nr. 1-12) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. p. 15. Accesat în . 
  8. ^ „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice, Seria III. - Tomul XIII. 1932-1933 | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. Accesat în . 
  9. ^ „„Conferință la Varșovia despre romanul românesc" în Rampa, aprilie 1934 (Anul 17, nr. 4866-4888) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. p. 4. Accesat în . 
  10. ^ „Convorbiri Literare, 2014 (nr. 1-12) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. p. 40. Accesat în . 
  11. ^ „Convorbiri Literare, 1933 (Anul 66, nr. 1-12) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. p. 606. Accesat în . 
  12. ^ Le verbe et l'histoire (în franceză), Les Editions de la MSH, , ISBN 978-2-7351-1675-1, accesat în