În acest articol, vom explora subiectul Pitică albă din diferite perspective, analizând impactul său asupra societății actuale și implicațiile pe care le are pentru viitor. Pitică albă este un subiect care a generat dezbateri și controverse în diverse domenii și este important să-i aprofundăm înțelegerea pentru a avea o panoramă mai completă și mai îmbogățitoare. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferite studii, opinii ale experților și exemple concrete pentru a face lumină asupra Pitică albă și pentru a oferi o perspectivă cuprinzătoare asupra relevanței sale astăzi.
Steaua dublă Sirius. Componenta strălucitoare Sirius A este însoțită de o pitică albă, Sirius B, mult mai slabă, care în această fotografie luată cu telescopul spațial Hubble se vede la stânga-jos față de componenta A.
O pitică albă este o stea de masă medie aflată în ultima fază a evoluției. Asemenea stele nu au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare, responsabile pentru nucleosinteza carbonului.
Înainte de a deveni pitice albe, stelele din această categorie trec prin faza de gigantă roșie, perioadă în care straturile exterioare se desprind și formează nebuloase planetare; nucleul inactiv rămas conține în principal carbon și oxigen. Prin absența fuziunii nucleare, materia stelară colapsează așa încât densitatea sa devine foarte mare; de exemplu, o pitică albă având masaSoarelui are aproximativ volumul Pământului. Întrucât în această fază steaua nu mai are nici o sursă de energie, ea va continua să radieze termic până la răcirea totală. Totuși, la vârsta actuală a Universului chiar și cele mai vechi pitice albe încă au temperaturi de câteva mii de grade.
În regiunea învecinată Sistemului Solar există numeroase pitice albe, estimându-se proporția lor la 6% din numărul total de stele.
Pitica albă radiază termic până va deveni o pitică neagră.
Bibliografie
E. Toma, Introducere in astrofizica, Editura Tehnică, București 1980.
Generalități
en White Dwarf Stars, Steven D. Kawaler, in Stellar remnants, S. D. Kawaler, I. Novikov, and G. Srinivasan, edited by Georges Meynet and Daniel Schaerer, Berlin : Springer, 1997. Lecture notes for Saas-Fee advanced course number 25 ISBN: 978-3-540-61520-0.
enBlack holes, white dwarfs, and neutron stars : the physics of compact objects, Stuart L. Shapiro and Saul A. Teukolsky, New York : Wiley, 1983 ISBN: 978-0-471-87317-4.
Fizică
enPhysics of white dwarf stars, D. Koester and G. Chanmugam, Reports on Progress in Physics53 (1990), p. 837–915.
enDiscovery of New Ultracool White Dwarfs in the Sloan Digital Sky Survey, Evalyn Gates, Geza Gyuk, Hugh C. Harris, Mark Subbarao, Scott Anderson, S. J. Kleinman, James Liebert, Howard Brewington, J. Brinkmann, Michael Harvanek, Jurek Krzesinski, Don Q. Lamb, Dan Long, Eric H. Neilsen, Jr., Peter R. Newman, Atsuko Nitta, and Stephanie A. Snedden, The Astrophysical Journal612, #2 (September 2004), p. L129–L132.