Reședința episcopului de Hotin

În lumea de astăzi, Reședința episcopului de Hotin a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. De la impactul său asupra societății moderne până la implicațiile sale în viața de zi cu zi, Reședința episcopului de Hotin s-a poziționat ca un subiect central în dialogul contemporan. Cu o creștere constantă a atenției publice, Reședința episcopului de Hotin a stârnit întrebări și dezbateri nesfârșite, generând un interes fără precedent pentru a afla mai multe despre diferitele sale aspecte. În acest articol, vom explora îndeaproape importanța Reședința episcopului de Hotin și influența sa în diverse domenii, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare care va permite cititorilor să înțeleagă mai bine acest fenomen.

Reședința episcopului de Hotin
Poziționare
Coordonate47°45'58.24332°45′58.24332″N 27°53′45.11540″E ({{PAGENAME}}) / 0.7661787000°N 27.8958653889°E
LocalitateBălți
Municipiumunicipiul Bălți
Țara Republica Moldova
Adresastr. Visarion Puiu, 7
Edificare
ArhitectAdrian Gabrielescu, Nae și Robert Mihaiescu
Stil arhitectonicNeoromânesc
Tiparhitectură
Data începerii construcției1924
Data finalizării1934
Episcopia de Hotin
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Reședința episcopului de Hotin a fost construită între anii 1924-1934 de episcopul Visarion Puiu după planurile arhitecților A. Gabrielescu și A. Mihăiescu în cartierul Pământeni din Bălți.[1] Edificiul a fost înălțat în afara centrului istoric, fiind amplasat în mijlocul unui parc. În ansamblul reședinței intră: palatul episcopal, clădirea administrativ-gospodărească, porțile principale în formă de arc. Arhitectura s-a păstrat intactă.

Istoric

Pregătind construcția reședinței episcopale din Bălți episcopul Visarion Puiu a întemeiat o gospodărie proprie episcopală înainte de a se instala oficial la Bălți. Prin adresarea sa către Primăria Bălți a cerut să i se cedeze din terenul liber din partea vestică a orașului un loc de 6 ha, pentru reședința episcopală, iar pentru trebuințele clerului monahal și ale personalului de serviciu un teren de 15 ha.

În cursul anului 1924 s-a aranjat Parcul Episcopiei din Bălți, iar la 15 septembrie, după terminarea solemnității punerii pietrei fundamentale a catedralei episcopale clerul, împreună cu poporul, au pornit spre locul destinat reședinței. Aici, în fața patriarhului Damianos al Ierusalimului, a principelui moștenitor Carol, ai membrilor Sfântului Sinod și numeroși miniștri, mai întâi s-a pus temelia bisericii cu hramul „Sfânta Paraschiva” - menită a fi de slujire monahilor de pe lângă reședința episcopală - și îndată s-a așezat și temelia viitoarei reședință.

Pentru construcția reședinței, preasfințitul Visarion apelează, în toamna anului 1923, către clerul de Episcopia Hotinului pentru ajutor financiar. La sfârșitul toamnei anului 1924, prin donații s-au acumulat 916.813 lei. Dar, banii au transferați catedralei, deoarece Ministerul Cultelor nu dăduse încă nimic. În ședința din 15 martie 1925, preasfințitul Visarion propune Comitetului de Construcția a catedralei să preia și construcția reședinței. Totodată, s-a hotărât ca același arhitect - A. Gabrilescu, angajat pentru lucrările catedralei - să întocmească și schițele pentru reședință. Potrivit primului proiect într-o latură a reședinței urma să fie și birourile cancelariei consistorale. Apoi s-a renunțat și clădirea a fost redusă, cuprinzând numai locuința episcopală.

În anul 1926 lucrările sunt reluate și continuă greu până în 1927 din lipsa de fonduri. În 1928 construcția este întreruptă, atât din cauze financiare, cât și din pricina neprezentării planurilor de construcție și devizele necesare de către arhitectul A. Gabrilescu. În 1929 Comitetul de Construcție hotărăște, după examinarea mai multor planuri și schițe, ca lucrările să fie continuate de către arhitecții Nicolae și Robert Mihăescu din București.

La 2 iunie 1935 Regele Carol al II-lea și și Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia au vizitat orașul Bălți cu ocazia sfințirii Catedralei Sfinții Împărați Constantin și Elena. În aceeași zi Carol al II-lea a vizita și Reședința episcopală unde l-a decorat pe preasfințitul Visaron Puiu cu cordonul de „Mare Cruce” [2].

În perioada sovietică a servit ca sediu administrativ al Institutului de cercetări Științifice a culturilor de câmp „Selecția”. După 1991 a fost remisă Mitropoliei, devenind reședința episcopului de Bălți.

Note

  1. ^ Secrieru, Vasile. Contribuții privind viața și activitatea Mitropolitului Visarion Puiu (1879-1964 Arhivat în , la Wayback Machine.. Clio și Biblon, nr. 3-4, 2005, p. 167-170. Accesat 14 ianuarie 2012.
  2. ^ Sfințirea catedralei din Bălți. București, 1935. pp. 18 - 39

Referințe

  • Coadă, Lidia. Reședința episcopală, Bălți 1923. Curierul de Nord, nr. 26, 3 iulie 1992, p. 3.
  • REGISTRUL monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.1531-XII din 22 iunie 1993. Monitorul oficial al Republicii Moldova, Nr. 15-17 (3548-3550), 2 februarie 2010, pagina 50.

Legături externe