Rusia Unită

Rusia Unită
Единая Россия
AbreviereRU  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteDmitri Medvedev
Secretar generalAndrey Turchak
Lider parlamentarSergey Neverov
Fondator(i)Sergey Shoygu
Yury Luzhkov
Mintimer Shaimiev
Date
Înființat1 decembrie 2001
Organizație de tineretGarda Tânără
Număr de membri (2013)2 073 772
Informații
Ideologie oficialăConservatorism rusesc
Naționalism rus
Etatism
Putinism
Protecționism
Conservatorism social
Conservatorism național
Iredentism rus
Autoritarism
Corporatism
Dreapta creștină
Antifascism (autoproclamat)
Poziție politicăBig tent
Afiliere naționalăFrontul Popular din toată Rusia
Culori oficiale     Alb
     Albastru
     Roșu (Culorile naționale ale Rusiei)
Locuri în Consiliul Federației128 / 170
Locuri în Duma de stat335 / 450
Guvernatori58 / 85
Locuri în Parlamentele Regionale3.091 / 3.980
Miniștrii20 / 31
Prezență online
er.ru

Rusia Unită (rusă: Единая Россия, Edinaia Rossia) este un partid politic din Rusia. În prezent este cel mai puternic partid din Rusia. La alegerile prezidențiale din 2008, Rusia Unită l-a susținut pe Dmitri Medvedev în cursa pentru funcția de președinte, pe care a și obținut-o. Actualul președinte al Rusiei, Vladimir Putin este acum lider al partidului și a redevenit șeful Rusiei după alegerile din 2012.

Alexander Sidyakin a devenit șeful Comitetului Executiv Central la congresul din 4 decembrie 2021.

Referințe

  1. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Mezhuev115
  2. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite White2011_362
  3. ^ „В Кремле рассказали о правом сдвиге "Единой России"” (în rusă). RBK Group. Accesat în 25 decembrie 2017. 
  4. ^ Laruelle, Marlène (2009). „Nationalism as Conservative Centrism: United Russia”. In the Name of the NationAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. New York: Palgrave Macmillan. pp. 119–152. doi:10.1057/9780230101234_5. ISBN 978-1-349-38117-3
  5. ^ Nordsieck, Wolfram (2016). „Russia”. Parties and Elections in Europe. Accesat în 20 august 2018. 
  6. ^ Sakwa, Richard (2013). Power and Policy in Putin's Russia. Routledge. p. 7. ISBN 978-1-317-98994-3. Accesat în 14 octombrie 2017. 
  7. ^ de Vogel, Sasha (25 octombrie 2012). „New Russian "Patriots"”. The Institute of Modern Russia. Arhivat din original la 5 august 2017. Accesat în 26 mai 2017. 
  8. ^ Футурье Эдуард (2018-12-07T13:45:00:00+03:00), Никонов: идеология «Единой России» основывается на ценностях Путина (în rusă), Ридус  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ^ LARUELLE, MARLENE (4 septembrie 2016). „The Izborsky Club, or the New Conservative Avant-Garde in Russia”. The Russian Review. 75 (4): 626–644. doi:10.1111/russ.12106. ISSN 0036-0341
  10. ^ „Parties and Elections in Europe”
  11. ^ Chen, Cheng (6 iulie 2016). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. ISBN 9780472119936
  12. ^ Vladimir Socor. „Putin's Crimea Speech: A Manifesto of Greater-Russia Irredentism”. 11 (56). Eurasia Daily Monitor
  13. ^ „La Russia di Putin | Geopolitica, ATLANTE | Treccani, il portale del sapere”
  14. ^ „Regime autoritario in Russia Archivi”
  15. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 februarie 2022. Accesat în 15 septembrie 2022. 
  16. ^ „Putin's New Corporatist State”. 28 aprilie 2014. 
  17. ^ Vanteeva, Nadia (2016). „In the absence of private property rights: Political control and state corporatism during Putin's first tenure”. Russian Journal of Economics. 2: 41–55. doi:10.1016/j.ruje.2016.04.003
  18. ^ Michel, Casey, How Russia Became the Leader of the Global Christian Right (în engleză), POLITICO Magazine 
  19. ^ Tom Porter (15 septembrie 2018), Christian Right Forms Anti-LGBT Alliance With Russia (în engleză), Newsweek 
  20. ^ https://www.theguardian.com/profile/sergio-olmos (5 martie 2022), ‘Key to white survival’: how Putin has morphed into a far-right savior (în engleză), the Guardian 
  21. ^ „Cultures of History Forum : The Pop-Cultural Lineage of Russia's Anti-Fascist Discourse: Unravelling the Plot of Putins's War on Ukraine”
  22. ^ „Russia's Never-Ending War against "Fascism". Memory Politics in the Russian-Ukrainian Conflict”
  23. ^ Chen, Cheng (2016). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. University of Michigan Press. p. 87. ISBN 978-0-472-11993-6. Accesat în 30 octombrie 2017. 
  24. ^ Putin to lead United Russia party, de la BBC. Published 15 aprilie 2008; accessed 24 aprilie 2008.
  25. ^ „Александр Сидякин оставляет должность главы администрации Радия Хабирова” (în rusă). www.kommersant.ru. 17 noiembrie 2021. Accesat în 31 martie 2023. 
  26. ^ „Сидякин Александр Геннадьевич руководитель Центрального исполнительного комитета партии «Единая Россия»” (în rusă). БИЗНЕС Online. Accesat în 31 martie 2023. 
  27. ^ „Сидякин Александр Геннадьевич: жизнь и карьера реформатора российской системы ЖКХ” (în rusă). Дзен | Блогерская платформа. Accesat în 31 martie 2023. 
 Acest articol despre Rusia este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!