Sanda Țăranu

În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Sanda Țăranu. Oricare ar fi interesul dumneavoastră pentru acest subiect, fie din motive personale sau profesionale, în acest articol veți găsi informații relevante și actualizate despre Sanda Țăranu. De la originea sa si pana la impactul asupra societatii de astazi, prin diferitele sale aspecte si aplicatii, te vei cufunda intr-o analiza detaliata care te va ajuta sa intelegi mai in profunzime tot ce tine de Sanda Țăranu. Nu contează dacă ești expert în domeniu sau dacă abia începi să devii interesat de acesta, acest articol este conceput pentru a-ți oferi o imagine de ansamblu completă și îmbogățitoare a Sanda Țăranu. Pregătește-te să-ți extinzi cunoștințele și să descoperi noi perspective asupra acestui subiect interesant!

Sanda Țăranu
Date personale
Născută (86 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprezentatoare de televiziune Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sanda Țăranu (n. , București, România) este o actriță, jurnalistă și traducătoare română, fostă crainică de radio și televiziune (1963–1998), una dintre cele mai cunoscute crainice ale postului național Televiziunea Română (fosta Radioteleviziunea Română, redenumită).

Biografie

Studii

După trei ani de Politehnică (Facultatea de Chimie Industrială),[2] Sanda Țăranu a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care le-a absolvit în 1963, pregătindu-se pentru o carieră de actriță. În timpul studenției a colaborat cu Televiziunea pentru diverse emisiuni. Printre profesori l-a avut și pe regizorul Alexandru Finți.

Televiziune

La absolvirea facultății a refuzat repartiția la teatrul din Craiova întrucât avea familie, fiind căsătorită cu tenorul liric Nicolae Țăranu.[3] În aceeași zi, după amiaza, a fost invitată la Televiziune și, după o lungă discuție cu vicepreședintele instituției, i s-a oferit postul de crainică. Inițial își propusese să refuze oferta, pentru că își dorea să lucreze în teatru. În final, considerând mai bine opțiunile pe care le avea, a acceptat postul.[4]

La acel moment Televiziunea avea doar doi crainici, Cleo Stieber și Florin Brătescu (primul crainic al Televiziunii, din 1957); prima crainică fusese Mariana Zaharescu.[5][6]

Sanda Țăranu „a mai participat la emisiuni de divertisment, la prezentarea festivalului „Cerbul de aur”, ediția din 1969 (...), a unor emisiuni-duplex cu televiziuni străine și a Serilor Românești ale TVR în străinătate (prima de acest gen a fost realizată la Helsinki, în 1969)”.[7]

De-a lungul anilor, din dorința de a se întoarce la teatru, și-a dat demisia de două ori, dar a fost convinsă de colegi să rămână.

S-a retras din fața camerelor în 1998, din proprie inițiativă, continuând însă colaborarea cu Televiziunea, ca narator la emisiunea „Teleenciclopedia”, ca traducător și ca realizator al emisiunii „Un zâmbet pentru vârsta a treia”. De asemenea a colaborat la ziarul Cronica română. „Între 2002 și 2005 a fost membră în Consiliul de Administrație al Societății Române de Televiziune din partea PRM”.[8]

Filmografie

Note

  1. ^ Un om deosebit. Să îi spunem “La Mulți Ani!” Sandei Țăranu 
  2. ^ INTERVIU Sanda Țăranu, fostă prezentatoare TV: „Când Ceaușeștii au fost executați am băut un pahar de coniac“, 7 mai 2016, Anca Vancu, Adevărul, accesat la 26 iunie 2016
  3. ^ Interviu cu Sanda Țăranu la sărbătorirea a 60 de ani de activitate a Radioteleviziunii Române
  4. ^ Același interviu
  5. ^ Moda - Crainicele tv de pe vremea lui Ceausescu Arhivat în , la Wayback Machine., 15 decembrie 2004, Adriana Paduraru, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
  6. ^ Meseria de crainic, 11 decembrie 2006, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
  7. ^ Marcu, George (). Enciclopedia personalităților feminine din România. Meronia. p. 569. 
  8. ^ Marcu, George (). Enciclopedia personalităților feminine din România. Meronia. p. 569. 

Bibliografie

Legături externe

Interviuri