Astăzi, Sinteză totală este un subiect de interes și dezbatere în diferite domenii. Relevanța sa a depășit granițele, generând toate tipurile de opinii și poziții. Atât în domeniul academic, cât și în sfera publică, Sinteză totală a captat atenția specialiștilor și a publicului larg. Acest fenomen a stârnit un interes din ce în ce mai mare pentru înțelegerea implicațiilor și consecințelor sale, precum și în căutarea de soluții și alternative pentru a-l aborda în mod eficient. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Sinteză totală, pentru a analiza impactul acestuia și a oferi o viziune mai cuprinzătoare asupra acestui subiect.
Sinteza totală reprezintă sinteza chimică completă a unei molecule complexe (de obicei a unui produs natural) din precursori disponibili din punct de vedere comercial.[1][2][3]
Friedrich Wöhler a descoperit în anul 1828 faptul că ureea poate fi obținută plecând de la precursori anorganici. Aceasta a fost o descoperire importantă în chimie, fiind primul exemplu de sinteză al unui compus organic despre care se știa anterior că poate fi izolat doar din surse biologe, fiind un subprodus al proceselor metabolice.[1] Wöhler a obținut ureea tratând cianatul de argint cu clorură de amoniu, o sinteză simplă reprezentată de o reacție elementară: