Dacă căutați informații despre The Myth of the Vaginal Orgasm, ați ajuns la locul potrivit. În acest articol vom aprofunda subiectul The Myth of the Vaginal Orgasm și vom explora toate fațetele sale. De la originea și istoria sa până la cele mai actuale aplicații, precum și provocările și oportunitățile pe care le prezintă. Indiferent dacă sunteți interesat de The Myth of the Vaginal Orgasm din motive personale, profesionale sau academice, aici veți găsi tot ce trebuie să știți pentru a înțelege mai bine acest subiect și a profita la maximum de el. Alăturați-vă nouă în acest tur al The Myth of the Vaginal Orgasm și descoperiți tot ce vă oferă această temă.
The Myth of the Vaginal Orgasm | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Anne Koedt |
Subiect | Orgasm |
Ediția originală | |
Titlu original | El Mito del Orgasmo Vaginal The Myth of the Vaginal Orgasm |
Limba | engleză |
Editură | New England Free Press |
Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii |
Data primei apariții | |
Număr de pagini | 4 |
OCLC | 2393445 |
Modifică date / text ![]() |
Mitul orgasmului vaginal (în engleză The Myth of the Vaginal Orgasm) este un eseu feminist asupra sexualității feminine, scris de Anne Koedt, o feministă radicală americană, în 1968[1] și publicat în 1970.[2] A apărut prima oară drept proiect în patru alineate în revista Notes from the Second Year publicată de New York Radical Women[3] și a fost parțial bazat pe rezultatele lucrării lui Masters și Johnson din 1966 Human Sexual Response.[4] Mitul a fost apoi distribuit drept pamflet în întregime,[5] incluzând secțiuni privind dovezile asupra orgasmului clitoridian, anatomiei feminine, și motivelor pentru care este susținut „mitul” orgasmului vaginal.[1]
Koedt a scris acest răspuns feminist în cursul revoluției sexuale din anii 1960. Scopul acestui răspuns este de a adresa atât 'mitul orgasmului vaginal', de a face lumea conștientă și de a informa femeile și bărbații despre plăcerea sexuală feminină, cât și de a respinge reflecțiile anterioare despre orgasmul feminin. Koedt afirmă în scrierea sa că „Sentimentele lui Freud asupra relației secundare și inferioare a femeilor cu bărbații a format baza teoriilor sale asupra sexualității feminine. Odată ce a stabilit legea despre natura sexualității noastre, în mod firesc Freud a descoperit teribila problemă a frigidității femeilor. El a recomandat psihiatria drept terapie pentru femeia frigidă. Ea suferea de eșecul de a se adapta mental rolului ei « natural » de a fi femeie.”[1] Koedt rupe obstacolele sociale asupra ceea ce era considerat acceptabil să fie discutat iar articolul ei a jucat un rol vital în revoluția sexuală feministă,[6] bazându-se pe cercetările lui Alfred Kinsey, printre alții, referitoare la sexualitatea umană.[1]
Cercetări anatomice din 1998 au arătat că orice orgasm feminin este, sub o formă sau alta, orgasm clitoral, deoarece clitorisul este un organ mult mai mare decât se credea până atunci.[7]