Veaceslav Ivanov (filolog)

În acest articol vom aborda problema Veaceslav Ivanov (filolog), care este de cea mai mare importanță în contextul actual. Veaceslav Ivanov (filolog) a fost subiect de dezbatere și analiză în diferite domenii, iar relevanța sa este de netăgăduit în societatea actuală. Din diferite perspective și abordări, Veaceslav Ivanov (filolog) a generat interes și reflecție, ceea ce ne invită să-și aprofundăm studiul și înțelegerea. În acest sens, vom explora diverse aspecte legate de Veaceslav Ivanov (filolog), cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Ivanov.
Veaceslav Ivanov (filolog)
Date personale
Născut[6][7][8] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[6][7][9] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA[10][11] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici Modificați la Wikidata
PărințiVsevolod Ivanov Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–)
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
poet
istoric
filozof
traducător
Hittitologist]
cadru didactic universitar
antropolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[12][13]
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniulingvistică[1]
semiotică[1]
antropologie
știință literară
lingvistică istorică[2]
psiholingvistică[1]
quantitative linguistics][1]
mathematical linguistics][3]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Stanford
Institut slaveanovedenia RAN]
Universitatea Rusă de Stat pentru Discipline Umaniste
University of California, Los Angeles
filologiceski fakultet MGU]
filosofski fakultet MGU]
Universitatea Yale
Universitatea din California  Modificați la Wikidata
Alma Materfilologiceski fakultet MGU]
Universitatea de Stat din Moscova  Modificați la Wikidata
OrganizațiiUniunea Scriitorilor Sovietici
Academia Rusă de Științe
Academia Americană de Arte și Științe[4]
British Academy][5]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratKuznețov, Piotr Savvici]
Mihail Nikolaevici Peterson]  Modificați la Wikidata
DoctoranziVladimir Antonovici Dîbo]
Igor Aleksandrovici Melciuk]
Andrei Anatolievici Zalizneak]
Elena Viktorovna Paduceva]
Șevoroșkin, Vitali Viktorovici]
Vladislav Grigorievici Ardzinba]
Valeria Koseakova]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruQ4455144  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul de stat al URSS
Premiul Lenin
Ordinul Prieteniei  Modificați la Wikidata

Veaceslav Vsevolodovici Ivanov (în rusă Вячесла́в Все́володович Ива́нов, n. , Moscova, RSFS Rusă, URSS – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost un proeminent filolog sovietic/rus și indo-europenist, probabil cel mai bine cunoscut pentru teoria fonologică a consonantismului indo-european și pentru introducerea urheimatului indo-european în zona montană armeană și a lacului Urmia.

Primii ani

Tatăl lui Veaceslav Ivanov a fost Vsevolod Ivanov, unul dintre cei mai celebri scriitori sovietici. Mama lui a fost o actriță care a lucrat în teatrul lui Vsevolod Meyerhold. Copilăria lui a fost umbrită de boală și de război, fiind petrecută în refugiul de la Tașkent.

Ivanov a urmat cursurile Universității din Moscova și a lucrat acolo până în 1958, când a fost concediat din cauza prieteniei sale cu Boris Pasternak și Roman Jacobson. În acel moment, el realizase niște contribuții importante în domeniul studiilor indo-europene și a devenit una dintre cele mai importante autorități în limba hitită.

Cariera

La începutul anilor 1960 Ivanov a fost unul dintre primii oameni de știință sovietici care au fost interesați de dezvoltarea semioticii. El a lucrat cu Vladimir Toporov la mai multe monografii lingvistice, inclusiv o prezentare a limbii sanscrite. În 1962 s-a alăturat lui Toporov și Iuri Lotman în procesul de înființare a Școlii de Semiotică de la Tartu-Moscova.

În anii 1980 Ivanov a lucrat cu Tamaz Gamkrelidze la o nouă teorie a migrației populației indo-europene, care a fost cel mai recent argumentată de ei în Indo-European and Indo-Europeans (1995). El a condus Biblioteca Unională de Literatură Străină între 1989 și 1993 și a făcut parte din Sovietul Suprem al Rusiei. Simultan, el a înființat Institutul de Cultură Mondială și a predat teoria și istoria culturii mondiale la Universitatea din Moscova.

Începând de la sfârșitul anilor 1990 Ivanov și-a împărțit timpul între Moscova (unde a predat la Universitatea Rusă de Stat de Științe Umaniste) și Los Angeles (unde a predat cursuri la University of California, Los Angeles). De asemenea, el a lucrat ca profesor la Universitatea Stanford și la Universitatea Yale.

A fost ales membru titular al Academiei Ruse de Științe în anul 2000 și membru străin al Academiei Britanice din 1977.[14]

Ivanov a murit pe 7 octombrie 2017.[15]

Alte interese

În 1965 Veaceslav Ivanov a editat, a scris comentarii academice extinse și a publicat prima ediție rusă a lucrării nepublicate anterior „Psihologia artei” a lui Lev Vîgotski (lucrare scrisă în prima jumătate a anilor 1920). Ediția a doua, extinsă și corectată, a apărut în 1968 și a inclus o altă lucrare nepublicată a lui Vîgotski, tratatul lui despre Hamlet (scris în 1915-1916). Prima ediție a cărții a fost ulterior tradus în limba engleză de către Scripta Technica Inc. și lansată de către MIT Press în 1971.

În afară de preocupările științifice, Veaceslav Ivanov a scris poezie. De asemenea, el a publicat mai multe cărți de memorii, inclusiv două cărți despre relațiile sale cu Boris Pasternak și Anna Ahmatova.

Publicații selectate

  • Sanskrit. Moscow: Nauka Pub. House, Central Dept. of Oriental Literature, 1968.
  • Borozdy i mezhi. Letchworth: Bradda Books, 1971. 351 p.
  • cu Tamaz V. Gamkrelidze, Indoevropjskij jazyk i indoevropejcy: Rekonstrukcija i istoriko-tipologieskij analiz prajazyka i protokultury. Tiflis: Tiflis University Press 1984. xcvi + 1328 p.
    • English translation: Indo-European and the Indo-Europeans: A reconstruction and historical analysis of a proto-language and a proto-culture. 2 vols. Berlin–New York: Mouton de Gruyter, 1: 1994, 2: 1995
  • cu T. V. Gamkrelidze, “The ancient Near East and the Indo-European question: Temporal and territorial characteristics of Proto-Indo-European based on linguistic and historico-cultural data”, Journal of Indo-European Studies vol. 13, no. 1–2 (1985): 3–48.
  • cu T. V. Gamkrelidze, “The migrations of tribes speaking Indo-European dialects from their original homeland in the Near East to their historical habitations in Eurasia”, Journal of Indo-European Studies vol. 13, no. 1–2 (1985): 9–91.
  • Vyacheslav V. Ivanov și Thomas Gamkrelidze, “The Early History of Indo-European Languages”, Scientific American vol. 262, no. 3 (March, 1990): 110-116.
  • The archives of the Russian Orthodox Church of Alaska, Aleutian and Kuril Islands (1794—1912): An attempt at a multisemiotic society. Washington, 1996.
  • The Russian orthodox church of Alaska and the Aleutian Islands and its relation to native American traditions — an attempt at a multicultural society, 1794—1912. Washington, D.C.: Library of Congress; U.S. G.P.O., 1997.
  • (ca editor) with Ilia Verkholantseva, eds., Speculum Slaviae Orientalis : Muscovy, Ruthenia and Lithuania in the late Middle Ages. Moscow: Novoe izdatel'stvo, 2005.
  • (ca editor), Issledovaniia po tipologii slavianskikh, baltiĭskikh i balkanskikh iazykov: preimushchestvenno v svete iazykovykh kontaktov . St. Petersburg: Aleteĭia, 2013.
  • cu V. N. Toporov, Mifologiia: statʹi dlia mifologicheskikh ėntsiklopediĭ. Moscow: IASK, Iazyki slavianskikh kulʹtur, 2014.

Referințe

Legături externe

Vezi și