Wang Shu
Acest articol va aborda subiectul Wang Shu, care a generat un mare interes și dezbatere în diferite cercuri ale societății. Wang Shu a devenit un punct de referință în discuția actuală, iar relevanța sa este de netăgăduit în contextul contemporan. Printr-o analiză detaliată, vor fi explorate diferitele aspecte din jurul lui Wang Shu, de la originea sa istorică până la impactul său astăzi. Influența sa în diverse domenii va fi examinată, precum și implicațiile pe care le are pentru diferite sectoare ale societății. În plus, vor fi prezentate diferite perspective și opinii asupra Wang Shu, cu scopul de a oferi o viziune holistică și îmbogățitoare asupra acestui subiect extrem de relevant.
- Acesta este un nume chinezesc; numele de familie este Wang.
| Wang Shu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 4 noiembrie 1963 Ürümqi, Xinjiang, China |
| Căsătorit cu | Lu Wenyu  |
| Cetățenie |  Republica Populară Chineză[1][2] |
| Ocupație | arhitect pedagog cadru didactic universitar |
| Limbi vorbite | limba chineză |
| Alma Mater | Southeast University Southeast University Tongji University China Academy of Art |
| Numele firmei | China Academy of Art |
| Clădiri semnificative | * Ningbo Museum |
| Premii | |
| Premiul Pritzker () honorary doctor of the Chinese University of Hong Kong Global Award for Sustainable Architecture () | |
Modifică date / text  | |
Wang Shu (în original, 王澍}}, n. 4 noiembrie 1963 [3] este un arhitect chinez din Hangzhou, provincia Zhejiang și decanul școlii de arhitectură a Academiei de Arte a Chinei.
În 2012, Wang a devenit primul cetățean al Chinei care a căștigat Pritzker Prize, cel mai prestigios premiu al arhitecturii din lume. [4][5]
Biografie și educație
Carieră profesională
Stil personal
Premii și recunoaștere
Viață personală
Opere majore
Lucrări remarcabile ale arhitectului cuprind și următoarele [3]
- Completate
- Centrul Tineretului, 1990, Haining
- Biblioteca Colegiului Wenzheng Universitatea Soochow (1999 – 2000), Suzhou
- Muzeul de Artă Ningbo (2001 – 2005)
- Campusul Xiangshan, Academia de Artă a Chinei, Phases I & II (2002 – 2007), Hangzhou
- Vertical Courtyard Apartments (2002 – 2007), Hangzhou
- Casa Sanhe (2003), Nanjing
- Clădirea Teaching Building of the Music and Dance Department (2003 – 2005), Dongguan
- Ceramic House (2003 – 2006), Jinhua
- Five Scattered Houses (2003 – 2006), Ningbo
- Muzeul Ningbo (2003 – 2008)
- Grădina de faianță, Bienala de arhitectură Veneția, 2006, Italia
- Proiectul de conservare al străzii Zhongshan (2007 – 2009), Hangzhou
- Sala de expoziție de pe starada imperială a Dinastiei Song de Sud, 2009, Hangzhou
- Pavilionul Ningbo Tengtou, Shanghai Expo, 2010
- Proiecte aflate în faza de construcție sau în faza de design
- Centrele artistice ale Culturii Heyun, 2009, Kunming
- Centrul Cultural al orașului Jinhua, 2010, Jinhua
- Shi Li Hong Zhuang Muzeul tradițional al zestrei, 2010, Ninghai
- Muzeul de artă contemporană, 2010, Zhoushan
- Biblioteca Institutului Buddhist, 2011, Hangzhou
Note
- ^ http://www.bbc.co.uk/news/in-pictures-18204929 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.nytimes.com/slideshow/2012/08/12/arts/design/20120812_SHU.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Pritzker prize: Wang Shu 2012 Laureate Media Kit Arhivat în , la Wayback Machine., retrieved 28 February 2012
- ^ Robin Pogrebin (). „For First Time, Architect in China Wins Field's Top Prize”. New York Times.
- ^ „Pritzker Prize won by Chinese architect Wang Shu”. CBC News. .
Legături externe
- Images of selected works at Pritzker Prize
- Thorsten Botz-Bornstein: "WANG Shu and the Possibilities of Critical Regionalism in Chinese Architecture" in The Nordic Journal of Architectural Research, 1, 2009, 4–17.
