Agent alchilant

În articolul de față, abordarea lui Agent alchilant va fi abordată dintr-o perspectivă inovatoare și actuală, pentru a oferi cititorului o viziune completă și actualizată asupra subiectului. Diferitele aspecte acoperite de Agent alchilant vor fi analizate, explorându-i originile, evoluția în timp, precum și relevanța sa astăzi. În plus, vor fi prezentate diferite puncte de vedere și opinii ale experților pe această temă, cu scopul de a oferi o privire cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra Agent alchilant. De asemenea, vor fi examinate posibile tendințe viitoare în legătură cu Agent alchilant, pentru a oferi o viziune prospectivă care să permită cititorului să înțeleagă importanța și impactul pe care acest subiect îl are asupra societății actuale.

Un agent alchilant este un tip de medicament chimioterapic utilizat în tratamentul cancerului. Acesta adiționează resturi alchilice (CnH2n+1), prin reacții de alchilare, la molecula de ADN.[1] Ca urmare a acestor reacții se obține un ADN nefuncțional, ceea ce duce la blocarea proceselor de sinteză a ADN, ARN și a proteinelor și induce implicit la apoptoza celulelor canceroase.[1]

Mecanism de acțiune

Agenții alchilanți pot să fie activi ca atare, prezentând o toxicitate directă asupra celulelor canceroase prin atacarea directă a moleculei de ADN. Totuși, o parte dintre agenți necesită o activare prealabilă, fiind promedicamente (de exemplu, ciclofosfamida).

Exemplu de acțiune a unui agent alchilant: alchilarea unei baze azotate din structura ADN-ului

Clasificare

Există mai multe clase de agenți alchilanți antineoplazici:[1]

O parte dintre aceștia sunt considerați a fi agenți alchilanți „clasici”, deoarece au existat pe piață de mai mult timp. Exemple includ melfalan și clorambucil.[3] Se consideră că nu sunt agenți clasici: procarbazina,[4] dacarbazina,[5] și temozolomida.[6] Totuși, această clasificare este disputată.

Note

  1. ^ a b c „LiverTox: Alkylating Agents”. US National Library of Medicine. Accesat în . 
  2. ^ a b Takimoto CH, Calvo E. "Principles of Oncologic Pharmacotherapy" Arhivat în , la Wayback Machine. in Pazdur R, Wagman LD, Camphausen KA, Hoskins WJ (Eds) Cancer Management: A Multidisciplinary Approach Arhivat în , la Wayback Machine.. 11 ed. 2008.
  3. ^ McClean S, Costelloe C, Denny WA, Searcey M, Wakelin LP (iunie 1999). „Sequence selectivity, cross-linking efficiency and cytotoxicity of DNA-targeted 4-anilinoquinoline aniline mustards”. Anticancer Drug Des. 14 (3): 187–204. PMID 10500495. 
  4. ^ Armand JP, Ribrag V, Harrousseau JL, Abrey L (iunie 2007). „Reappraisal of the use of procarbazine in the treatment of lymphomas and brain tumors”. Ther Clin Risk Manag. 3 (2): 213–24. doi:10.2147/tcrm.2007.3.2.213. PMC 1936303 Accesibil gratuit. PMID 18360630. 
  5. ^ Bailey, Christopher J.; Corner, Jessica (). Cancer nursing: care in context. Oxford: Blackwell Science. pp. 214. ISBN 0-632-03998-1. 
  6. ^ Kutner, Jean S; Gonzales, Ralph (). Current Practice Guidelines in Primary Care: 2007 (Current Practice Guidelines in Primary Care)Necesită înregistrare gratuită. McGraw-Hill Professional. pp. 118. ISBN 0-07-147781-0. 

Vezi și