Combinare liniară a orbitalilor atomici

În acest articol, vom explora impactul Combinare liniară a orbitalilor atomici asupra societății moderne. De la apariția sa și până la evoluția sa în ultimii ani, Combinare liniară a orbitalilor atomici a jucat un rol fundamental în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Printr-o analiză detaliată, vom examina modul în care Combinare liniară a orbitalilor atomici a influențat modul în care oamenii se relaționează, lucrează și se joacă. În plus, vom examina posibilele implicații viitoare ale Combinare liniară a orbitalilor atomici și modul în care aceasta ar putea modela în continuare societatea noastră în anii următori.

Combinarea liniară a orbitalilor atomici (CLOA, sau LCAO, din engleză Linear combination of atomic orbitals) este o suprapunere cuantică a orbitalilor atomici și o tehnică de calcul al orbitalilor moleculari în chimia cuantică.[1] În mecanica cuantică, configurațiile electronice ale atomilor sunt descrise ca funcții de undă. Metoda a fost introdusă în 1929 de Sir John Lennard-Jones odată cu descrierea legăturii în moleculele diatomice din primul rând al tabelului periodic, dar fusese folosit anterior de Linus Pauling pentru a descrie specia chimică H2+.[2][3]

Note

  1. ^ Huheey, James. Inorganic Chemistry:Principles of Structure and Reactivity
  2. ^ Friedrich Hund and Chemistry, Werner Kutzelnigg, on the occasion of Hund's 100th birthday, Angewandte Chemie, 35, 572–586, (1996), doi:10.1002/anie.199605721
  3. ^ Mulliken, Robert S. (). „Spectroscopy, Molecular Orbitals, and Chemical Bonding”. Science. American Association for the Advancement of Science (AAAS). 157 (3784): 13–24. Bibcode:1967Sci...157...13M. doi:10.1126/science.157.3784.13. ISSN 0036-8075. PMID 5338306. 

Vezi și