Hiperconjugare

În acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Hiperconjugare. Indiferent dacă sunteți un expert în acest subiect sau pur și simplu doriți să aflați mai multe despre acesta, aici veți găsi informații prețioase care vă vor ajuta să înțelegeți mai bine acest subiect. De la originea și până la evoluția sa astăzi, inclusiv principalele caracteristici și aplicații, vă vom oferi o prezentare completă a Hiperconjugare. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire și cunoaștere care, cu siguranță, te va lăsa cu o perspectivă reînnoită asupra acestui subiect. Continuați să citiți și cufundați-vă în universul captivant al lui Hiperconjugare!

Hiperconjugarea este, în chimia organică, interacțiunea dintre electronii din orbitalii sigma (de exemplu C–H sau C–C) cu un orbital adiacent vacant sau parțial ocupat, de anti-legătură sau orbital pi. Se obține astfel un orbital molecular extins, fără implicarea legăturilor. Delocalizarea mărită a electronilor asociată hiperconjugării crește stabilitatea sistemului, în mod analog conjugării.[1][2][3]

Hiperconjugarea: întrepătrunderea unui orbital sigma cu unul pi.

Importanță

Vezi și

Referințe

  1. ^ John McMurry. Organic chemistry, 2nd edition. ISBN: 0-534-07968-7
  2. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „hyperconjugation”.
  3. ^ Alabugin, I.V.; Gilmore, K.; Peterson, P. (). „Hyperconjugation”. WIREs Comput Mol Sci. 1: 109–141. doi:10.1002/wcms.6.