Dinu Flămând

Dinu Flămând

Dinu Flămând la Göteborg, 2013
Date personale
Nume la naștereDinu Anchidim Modificați la Wikidata
Născut24 iunie 1947 (76 de ani)
Susenii Bârgăului, Republica Populară Română
PărințiTraian Flămând și Livia (n. Rău)
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, eseist, jurnalist francez, diplomat, critic de artă, comentator politic, traducător, critic literar
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj
Ani de activitateReviste literare din România, Radio France Internationale, MAE
OrganizațieMembru fondator al cenaclului și al revistei Echinox
Reprezentant2013 - ministru consilier la Ambasada României de la Paris
Lucrări remarcabile„Apeiron”, „Starea de asediu”, „Viață de probă” ""Frigul intermediar""
Stilechinoxism,""emoție intelectualizată"", promoția 70
Semnal de identificareTradus în Franța, Portugalia, Italia, Spania, Mexic, Chile
PremiiPremiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu”

Dinu Flămând (n. 24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, România) este un poet, eseist, jurnalist francez, diplomat, originar din România. Este de asemenea un traducător inspirat din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, precum și comentator politic al actualității în presa românească și în cea internațională. În ianuarie 2011 a fost distins cu Premiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

Biografie

Este licențiat al Facultății de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970). Membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat in diverse redacții de ziare si reviste din București, între care Amfiteatru și Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la Centrala cartii pentru ca a refuzat sa participe la acțiunea de epurare ideologica a cărților ; În anii 80 pleacă din țară și se refugiază în exil la Paris, de unde denunță, in presa scrisă și in emisiuni radiofonice, regimul de opresiune din România. Locuiește pînă în 2010 în Franța. A fost jurnalist bilingv la Radio France Internationale, între aprilie 1989 și aprilie 2009. Ulterior a început să realizeze emisiuni de pe teme de actualitate românească și internațională la diverse posturi de televiziune din România, mai cu seamă la B1 tv, în emisiunea de analiză social-politică "Pasul următor". Din august 2011 devine consilier al Ministrului de externe. Este numit în 2013 ministru consilier la Ambasada României de la Paris și reprezintă România la Organizația Internațională a Francofoniei până în noiembrie 2014. După căderea regimului comunist a fost reintegrat în literatura țării sale de origine. Volumele sale de versuri și de critică literară, dar și unele traduceri, au obținut mai multe premii naționale si internaționale. I s-au atribuit burse si participari la programe internaționale de creație: Yowa City,SUA,1983; Fundația Kalouste Gulbekian, Lisabona, Portugalia,1985; La Naplouse,Franța, 2002; Centro di studi ligure, Bogliasco, Italia, 2005; Sacatar Organisation, Salvador de Bahia, Brazilia, 2008. Doctor Honoris Causa al Universității de vest "Vasile Goldis" din Arad, 25.05.2010. Este cetățean de onoare al mai multor localități, între care al comunei natale. În 2019 i s-a atribuit premiul Nichita Stănescu, iar în 2021 premiul Lucian Blaga. Premiul Academiei Române pentru poezie (Om cu vâslă pe umăr), 2022. Premio de poesía Nuevo Siglo de Oro, Círculo de Poesía, Ciudad de México, 2023.

Opera

Volume de poeme

Traduceri ale poemelor sale în alte limbi

Prezență în antologii internaționale

Ediții bibliofile

Eseuri critice

Traduceri în limba română

Ed. Humanitas, București, 2009.

Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010.

ediție ed. Institutul Cultural Român, București, 2014.

ediție bilingvă, Editura Timpul, Iași, 2016.

viziune grafică & gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu, tehnoredactare & editare imagini Orbán Anna-Mária, editura Școala ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.

Editura TESSERACTUM, São Paulo, 2022.

de Smaranda Bratu Elian, Humanitas, București, 2019.

Note

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în 30 decembrie 2019 
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 20 februarie 2014. Accesat în 29 martie 2013. 
  5. ^ Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Ioana Macrea-Toma. La censure institutionnalisée et incorporée
  6. ^ Cetățeni de onoare, Primăria Bistrița
  7. ^ Un rebut literar, 15 septembrie 2006, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013

Legături externe

Interviuri:

Referințe critice: