Fenprocumonă

În articolul de astăzi vom explora lumea interesantă a lui Fenprocumonă. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, vom aprofunda în toate aspectele legate de acest subiect pentru a înțelege adevărata sa importanță. În acest sens, vom descoperi cum a evoluat Fenprocumonă de-a lungul timpului, cum a influențat diferite domenii de studiu și cum continuă să modeleze modul nostru de a gândi și de a acționa. Folosind o abordare multidisciplinară, vom analiza numeroasele fațete ale Fenprocumonă pentru a oferi o viziune cuprinzătoare asupra relevanței sale în societatea contemporană. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie fascinantă prin Fenprocumonă!

Fenprocumonă
Identificare
Număr CAS435-97-2[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem54680692[3]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00946  Modificați la Wikidata
ChemSpider10441592[4]  Modificați la Wikidata
UNIIQ08SIO485D[5]  Modificați la Wikidata
KEGGD05457  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL16694[6]  Modificați la Wikidata
Cod ATCB01AA04[2]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₈H₁₆O₃[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară280,109944 u.a.m.[3]  Modificați la Wikidata

Fenprocumona este un medicament anticoagulant din clasa antagoniștilor vitaminei K, derivat de cumarină.[8] Este principala cumarină anticoagulantă utilizată în Germania.[9] Este utilizat pentru profilaxia și tratamentul afecțiunilor tromboembolice. Calea de administrare disponibilă este cea orală.

Note

  1. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  2. ^ a b c d Phenprocoumon (în engleză), DrugBank,  
  3. ^ a b c d e f „Fenprocumonă”, PHENPROCOUMON (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Phenprocoumon (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b PHENPROCOUMON (în engleză), NDF-RT, accesat în  
  6. ^ a b Phenprocoumon (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h phenprocoumon (în engleză), IUPHAR/BPS Guide to PHARMACOLOGY, accesat în  
  8. ^ Haustein KO (). „Pharmacokinetic and pharmacodynamic properties of oral anticoagulants, especially phenprocoumon”. Seminars in Thrombosis and Hemostasis. 25 (1): 5–11. doi:10.1055/s-2007-996417. PMID 10327214. 
  9. ^ Geisslinger G, Menzel S (). Wenn Arzneimittel wechselwirken (în germană). Stuttgart: Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft. pp. 15–18. ISBN 978-3-8047-3747-1. 

Vezi și