Problema Fred Hoyle este o problemă de mare importanță care are un impact asupra vieții a milioane de oameni din întreaga lume. Aceasta este o problemă complexă și cu mai multe fațete, care acoperă o gamă largă de aspecte, de la nivel personal până la nivel global. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Fred Hoyle, analizând relevanța sa astăzi și reflectând asupra implicațiilor sale pe termen lung. Printr-o analiză detaliată și riguroasă, vom încerca să aruncăm lumină asupra acestui subiect și să oferim cititorului o înțelegere mai profundă și mai completă a Fred Hoyle.
Născut în Bingley, Yorkshire își dovedește inteligența și abilitățile încă de la o vârstă fragedă; la vârsta de 4 ani poate face înmulțiri iar la 13 își dovedește pasiunea pentru Univers studiind „Stelele și Atomii”. Își începe studiile în orașul natal, ca mai apoi, deși pasionat de astronomie, merge la Cambridge pentru a studia matematica.
În 1936 își termina studiile și se căsătorește cu Barbara Clark, iar în 1939 este atestat în fizică și declarat membru de onoare al Universității Cambridge. Intrigat de colegul său Raymond Lyttletor interesul lui Hoyle pentru matematică și fizică scade în schimbul celui pentru astrofizică.
Teoria conform căreia universal nu are început sau sfârșit, iar materia nouă este creată din nimic, a fost publicată în 1948 în publicația „Societatea Astronomică Regală”.
În 1950 participă la numeroase discuții istorice ca invitat al postului național de radio BBC, urmând ca mai apoi aceste discuții epocale să fie publicate în „Natura Universului”. Cu toate că ipoteza Big-Bang-ului a fost acceptată în 1960, Hoyle a început să o examineze intens și să-i caute punctele slabe. Această ipoteză a fost propusă în anii 1920 de Georges Lemaitre, (1894-1966) un preot și astronom.
În 1946 trimite la aceeași publicație „Societatea Astronomică Regală” două lucrări: Sinteza Elementelor din Hidrogen și o notă despre originea Razelor cosmice, în care prezice faptul că elementele grele se pot regăsi în Razele Cosmice. Predicția a fost confirmată 22 de ani mai târziu. Pentru BBC a făcut 5 lucrări cu caracter astronomic ce au fost publicate în Natura Universului.
În 1950 Hoyle colaborează cu William Alfred Fowler și Margaret Burbidge în dezvoltarea teoriei de proveniență a elementelor, teorie ce a primit premiile Nobel și Fowler pentru fizică în 1983.
În 1957 publică împreună cu Margaret Burbidge, Geoffrey Burbidge și William Fowler Sinteza elementelor din stele (Synthesis of the Elements in Stars), prima lucrare pe înțelesul oricui despre formarea corpurilor cerești.
Hoyle devine membru al Observatorului Palomar din anul 1956 până în 1965. În 1958 devine profesor de astronomie și filozofie experimentală la Cambridge. Una dintre marile sale realizări a fost fondarea „Institutului Teoretic de Astronomie”, pe care l-a și condus din funcția de director din anul 1967, iar tot din acest an devine și vice-președinte al consiliului „Societății Regale” până în anul 1973, când se și retrage plictisit de „sistemul” Cambridge.
Lucrări scrise
Non-fiction
The Nature of the Universe - a series of broadcast lectures, Basil Blackwell, Oxford 1950 (folosire timpurie a termenului big bang)
Burbidge, E.M., Burbidge, G.R., Fowler, W.A. și Hoyle, F., Synthesis of the Elements in Stars, Revs. Mod. Physics29:547–650, 1957, faimosul document B2FH după inițialele lor, pentru care Hoyle este cel mai faimos printre cosmologii profesionali.
Astronomy, A history of man's investigation of the universe, Crescent Books, Inc., Londra 1962 LC 62-14108
Galaxies, Nuclei, and Quasars, Harper & Row, Publishers, New York, 1965 LC-65-20996
Nicolaus Copernicus, Heinemann Educational Books Ltd., Londra , p. 78, 1973
Energy or Extinction? The case for nuclear energy, 1977, Heinemann Educational Books Limited, ISBN 0-435-54430-6. În această carte provocatoare Hoyle stabilește dependența civilizației occidentale de consumul de energie și a prezis că fisiunea nucleară ca sursă de energie este esențială pentru supraviețuirea sa.
Un mozaic de Boris Anrep prezentându-l pe Fred Hoyle ca un cățărător către stele având o carte în brațele sale
Hoyle a scris și literatură științifico-fantastică. În primul său roman, The Black Cloud, cele mai inteligente forme de viață din univers iau forma unor nori de gaz interstelar; acestea sunt surprinse să afle că viața inteligentă se poate forma și pe planete. El a scris scenariul unui serial de televiziune, A for Andromeda, care a fost, de asemenea, publicat ca un roman. Piesa sa de teatru Rockets in Ursa Major a avut o producție profesională la Teatrul Mermaid în 1962.
Majoritatea lucrărilor sale sunt de sine-stătătoare. Andromeda Breakthrough este o continuare a scenariului A for Andromeda iar Into Deepest Space este o continuare a piesei de teatru Rockets in Ursa Major. Cele patru cărți Ladybird (The Frozen Planet of Azuron, The Energy Pirate, The Planet of Death, The Giants of Universal Park - scrise împreună cu Geoffrey Hoyle) sunt destinate copiilor.
Unele povestiri din antologia Elementul 79 sunt fantasy, mai ales "Welcome to Slippage City" sau "The Judgement of Aphrodite". Both a folosit și personaje mitologice.