Glicină

În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Glicină și toate aspectele legate de acesta. De la originea sa istorică până la influența asupra societății actuale, prin impactul pe diferite domenii de studiu și relevanța sa în lumea contemporană. De asemenea, vom analiza diferite perspective și opinii despre Glicină, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă care să permită cititorului să înțeleagă temeinic acest subiect și să își formeze propria opinie despre acesta. În plus, vom examina studii de caz și exemple concrete care ilustrează importanța Glicină în diverse contexte, precum și evoluția sa în timp. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie informativă și îmbogățitoare, care îți va permite să obții cunoștințe aprofundate despre Glicină!

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Pentru alte sensuri, vedeți Glicină (dezambiguizare).
Glicină
Nume IUPACAcid aminoetanoic
Alte denumiriAcid aminoacetic
Glicocol
Gly
Identificare
SMILES
Număr CAS56-40-6
ChEMBLCHEMBL773
PubChem CID5257127 750, 5257127
Informații generale
Formulă chimicăC2H5NO2
Aspectsolid alb
Masă molară75,07 g/mol
Proprietăți
Densitate1,6 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire233 °C
Solubilitateîn apă: 24,99 g/100 mL (25 °C)
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Glicina (abreviată ca Gly), este unul din cei 20 de aminoacizi proteinogeni. Codonii săi sunt GGU, GGC, GGA și GGG. Glicina este cel mai mic aminoacid și, de asemenea, singurul aminoacid ne-chiral. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Glicocolatul, baza conjugată a glicinei, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în inhibiție la nivelul SNC. Glicina a fost descoperită în 1820 prin fierberea gelatinei în acid sulfuric.

Rol

  • Rol proteinogen;
  • Intră în structura glutationului;
  • Precursor al porfirinelor, a creatinei, al acidului uric;
  • Conjugă acizii biliari, formând glicocolați;
  • Participă la formarea hemului;
  • Rol inhibitor la nivelul măduvei spinării;
  • Sinteza 5,10-metilentetrahidrofolatului, care intervine apoi în diverse reacții enzimatice (sinteza timidinei).

Bibliografie

  • en Kuan YJ, Charnley SB, Huang HC, et al. (). „Interstellar glycine”. Astrophys J. 593 (2): 848–867. Bibcode:2003ApJ...593..848K. doi:10.1086/375637. 
  • en Rachel Nowak. „Amino acid found in deep space - 18 July 2002 - New Scientist”. Accesat în . 

Legături externe