În următorul articol vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Glutation. De la origini până la relevanța sa astăzi, vom explora toate aspectele acestui subiect interesant. Vom descoperi impactul său asupra societății, influența sa în diferite domenii și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. Cu o abordare amplă și detaliată, vom analiza diferitele sale fațete pentru a oferi o panoramă completă și îmbogățitoare. Alăturați-vă nouă în această călătorie de cunoaștere și descoperire despre Glutation.
Glutation | |
![]() Structura tripeptidică a glutationului | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
ChEMBL | CHEMBL1543 |
PubChem CID | 25246407 124886, 25246407 |
Informații generale | |
Formulă chimică | C10H17N3O6S |
Masă molară | 307.32 g·mol-1[1] |
Proprietăți | |
Punct de topire | 185-195 °C |
Pericol | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Glutationul (notat GSH) este o tripeptidă, un antioxidant important în corpul plantelor, animalelor, fungilor și bacteriilor. Glutationul previne distrugerea unor componente celulare, care poate fi cauzată de unele specii reactive de oxigen, precum radicalii liberi, peroxizii, peroxizii de lipide și metalele grele.[2] Din punct de vedere chimic este o tripeptidă formată din acid glutamic, cisteină și glicină.
Glutationul reduce legăturile disulfurice formate în proteinele citoplasmatice la cisteină, eliberând un electron. În acest proces, glutationul este transformat în forma sa oxidată, glutation-disulfură (GSSG), denumită și L-(–)-glutation.
Odată oxidat, glutationul poate fi redus înapoi în prezența glutation-reductazei, folosind NADPH-ul ca donor de electroni.[3] Raportul dintre glutationul redus și cel oxidat în celule este adesea folosit pentru măsurarea stresului oxidativ.[4][5] De aceea, se poate afirma că glutationul protejează celulele de stresul oxidativ. [6]
Glutationul nu este un nutrient esențial pentru oameni, întrucât poate fi sintetizat de corpul uman din cisteină, acid glutamic și glicină. Grupa sulfhidril (-SH) din structura cisteinei deservește ca donor de proton și este responsabilă pentru activitatea sa biologică.
|coautor=
ignorat (ajutor)