În lumea de astăzi, Igor Ursenco a avut un rol central în viața oamenilor. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Igor Ursenco a devenit un subiect de interes general care acoperă diferite zone ale societății. De la Igor Ursenco a generat mari controverse și dezbateri, până la impactul său asupra culturii populare și a modului în care oamenii interacționează între ei. În acest articol, vom explora fenomenul Igor Ursenco din diferite perspective, analizând importanța și influența acestuia asupra vieții de zi cu zi.
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Igor Ursenco | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (54 de ani) Nisporeni, Șișcani Republica Moldova |
Părinți | Zinaida lui Grigore și Elisaveta Văluță, Ion Ursenco |
Cetățenie | Moldova |
Religie | Moldova Ortodoxă |
Ocupație | prozator, poet, teoretician al culturii, jurnalist de opinie, pedagog, traducător poliglot |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Studii | Universitatea de Stat din Moldova |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | literatura contemporană |
Mișcare/curent literar | EgoBestiar, Teo-e-retikon, metamodernism |
Operă de debut | „Logos”, tatăl meu : mama mea „Imago” |
Influențe | |
Semnătură | |
Fișier:UrsencoI | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Igor Ursenco (n. 9 februarie 1971, Nisporeni, Republica Moldova) este un prozator, poet, scenarist, culturolog, filozof al mentalităților, pedagog, jurnalist de opinie și traducător poliglot. Doctor în filologie Magna cum Laude începând cu anul 2016. Descendent pe linie maternă din dinastia nord-basarabeană a cărturarului Marcu Văluță, director al publicației interbelice Cuget moldovenesc. La finele lunii octombrie 2012 a fost desemnat să organizeze Institutul Cultural Român de la Kiev în calitate de coordonator-adjunct.
Catalizator al semiosofiei înțeleasă ca „mișcare pneumatică a textului”,[1] Igor Ursenco s-a remarcat în special ca personaj renascentist[2] și autor polivalent, fiind totodată promotorul activ al metodei critice integratoare ''teo-e-retikon'' [3] ce are în vizor valorile transculturale ale așa-zisului eres arhetipal. Încă de la cartea sa de debut adoptă valențele proteice de EgoBestiar ca și celebrare a alterității heterotopice.[4]
Printre alte teme predilecte în creația sa se regăsesc arhetipalul, reversibilitatea și intangibilitatea fenomenelor spirituale, toate supuse „terrarismului” semantic.
Igor Ursenco a avansat și teoretizat mai mulți termeni circumscriși fenomenului hapax legomenon, printre care „egregor cultural”, „terrarism” (semantic), „lirică pneumatică”, „apoptosium” și „crepitudine”, inițiind atelierul artistic „EgoBesTiaR – Narative de pe Mapamond”. Prin proiectul electronic Intelnet susținut de Universitatea Emory din Atlanta (Georgia), filosoful și lingvistul american de origine rusă Mihail Epstein urmează o întreprindere similară, dar într-un registru exclusiv lingvistic. Examinată într-un cadru lărgit, direcția culturală urmată de Igor Ursenco este mai aproape de experiența a ceea ce se numește metamodernism.
Lumina alienatoare a „lămpii lui Ilici” nu a făcut decît să-i accelereze accesul precoce în lumea culturală, pentru că Igor Ursenco își va consuma metronomic întreaga sa activitate între austera „lampă a lui Diogene” și exuberanta „lampă a lui Aladin”. Fiind elev în clasele primare, avea să expedieze pe adresa publicației centrale „Scînteia leninistă” (actualmente revista „Noi”, Chișinău) două poezii care au pretextat și motivul debutului său literar absolut: una trata tema păcii mondiale, pe cînd cealaltă aborda primul sentiment erotic. Evident că redactorii sovietici vigilenți i-au publicat doar primul text.
Tot din cauza cenzurii, de data aceasta post-sovietică, îi va fi refuzată publicarea interviului luat lui Emil Loteanu, ultima înregistrare publică înaintea dispariției fizice a regizorului, actorului și scriitorului basarabean. Consiliul administrativ al ziarului Juventus a considerat interviul luat acestuia ca fiind subversiv, astfel că primul său număr (24 august 1996) – la care Igor Ursenco urma să fie redactor-șef – a fost și ultimul.
Ulterior, în calitatea sa de doctorand la alma mater, Igor Ursenco va redacta în perioada 1995-1998 o lucrare de dizertație pionierat despre intertextualitate în lirica basarabeană din perioada totalitarismului, rămasă finalmente nesusținută din cauza ostilității manifeste a unor membri de la Catedra de Literatură Contemporană. În anul 2016 teza va fi materializată cu titlul „Panorama liricii basarabene: anii ’60-’80 (Intertext-Arhitext-Genotext)”, urmind sa fie publicată de editura bucureșteană non-comformistă frACTalia.
În timpul studiilor (1990-95) la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, Igor Ursenco a lucrat, part time, ca redactor-stilist la ziarul „Tineretul Moldovei” și laborant în cadrul Laboratorului experimental de elaborare a manualelor pentru școala primară (Institutul de Pedagogie și Psihologie). În anii de revigorare a conștiinței naționale din Republica Moldova, va participa la proiectul ambițios inițiat de către Institutul de Istorie și Teorie Literară (Academia de Științe a Moldovei) privind „reevaluarea literaturii basarabene din perioada comunismului sovietic”. Alături de concluziile teoreticienilor literari Mihai Cimpoi, Anatol Gavrilov, Andrei Țurcanu și Sergiu Pavlicenco, observațiile personale ale tînărului cercetător au culminat în teza de licență avînd ca subiect discursul literar în perioadatotalitarismului sovietic (1995). După absolvire a fost angajat, în paralel, în calitate de redactor-consultant la revista „Intellectus” (Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale și Intelectuale din Republica Moldova)și lector universitar (Universitatea de Studii Umanistice).
Aflat cîțiva ani mai tîrziu în Europa, Igor Ursenco va fi abordat direct pe o stradă din Madrid de către un agent de producție film. Drept urmare, regizorul scoțian Karl Francis i-a propus să figureze în două episoade generale din pelicula sa artistică One of the Hollywood Ten (2000).
Marcat de realitățile vest-europene, Igor Ursenco va trece printr-un proces de reevaluare estetică și ideologică, materializate în viitoarele sale cărți și articole de atitudine civică. Bio-bibliografia autorului va fi marcată suplimentar de către tensiunile tradiționale dintre „Logos” și „Imago”, cînd − pe lîngă diplomele de învățător (Călărași, Republica Moldova) și filolog (Chișinău) − Igor Ursenco va obține calificări de consultant financiar piețe de capital (Chișinău, Republica Moldova), trader plasamente în marjă & hedging valutar (Odesa, Ucraina), agent valori mobiliare spot (București, România) și la termen (Sibiu, România).
EgoBestiar este un principiu artistic adoptat de către Igor Ursenco, preponderent în creația sa lirică și epică, pentru a induce starea abisală apropiată noțiunii platonice de „epekeina tes ousias” („dincolo de ființă”). Pus sub semnul „terrarismului pneumatic”, EgoBestiarul face apel și la conceptele structuratoare originare în enantiodromia greacă, în particular cea jungiană.
Imaginarul eventiv încearcă, prin urmare, să dea seamă de propria emergență holografică, configurîndu-și „realitatea senzorială” pe trei nivele profitabile:
Pentru ca formula propusă să rămână general-valabilă, Igor Ursenco operează cu cel puțin trei elemente implicite din punct de vedere teleologic:Corp oficial ↔ Nostalgie originară ↔ Biografii alternative. Cartea sa „Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iμagω” oferă în acest sens două autoficțiuni concludente: „Introducere la „principiul compensării” și „Eikos” (O lecturare a lui Ion Creangă, neprevăzută de Curricula școlară).
Prin refuzul sistematic al materializării și devenirii încremenite a unui ego corporalizat, și celelalte volume lirice semnate de Igor Ursenco propun o galerie memorabilă de alte pseudo-biografii imposibile: Curriculum Vitae Virtual („High-end”), Curriculum Vitae Originar („Tricolor”), Curriculum Vitae Karmic („Blueprint: natură statică”), „Curriculum Vitae Prosodic („Pharmakon”), Curriculum Vitae Isihastic („După „înviere”), Curriculum Vitae Teleologic („Caii mei cei netroieni”), Curriculum Vitae Anti-Oedip („Diptic semiologic”), Curriculum Vitae Ne-Oficial („Geo-deontologie”). Acestor scenarii holiste care au șansa dăinuirii dincolo de „biografia” efemeră li se pot alătura un „Curriculum vitae” improbabil („Quintia esentia”: Materialism intangibil”) sau un „Non-Curriculum Vitae” impermeabil.
Ficțiunile epice, cinematografice și dramatice publicate de Igor Ursenco urmează un traseu similar, astfel că exacerbarea modernistă și febrilitatea deconstructivă post-modernă sunt replasate de intangibilitatea și reversibilitatea ego-bestiarului proteic, singurele calități care pot asigura „securitate semantică” memoriei poetice afective.