Astăzi vom vorbi despre Ildikó Jarcsek-Zamfirescu, un subiect care a captat atenția multora în ultima vreme. Ildikó Jarcsek-Zamfirescu este un subiect care a generat multe controverse și dezbateri în societatea de astăzi, deoarece are un impact mare asupra vieții noastre. Odată cu creșterea tehnologiei și a globalizării, Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a devenit un subiect relevant în toate domeniile, de la politică la cultura pop. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Ildikó Jarcsek-Zamfirescu și influența sa asupra societății noastre și modul în care modelează lumea în care trăim.
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | ![]() Timișoara, România ![]() |
Decedată | (74 de ani)[1] ![]() Timișoara, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | intendant actriță ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu (n. , Timișoara, România – d. , Timișoara, România)[2] a fost actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce, vorbitoare de limbă germană, regizoare și directoarea Teatrului German de stat din Timișoara.
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a studiat filologia la Universitatea de Vest din Timișoara și a urmat apoi secția de actorie în limba germană din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.
În 1970 a debutat ca actriță la Teatrul din Botoșani în piesa Domnul Puntila și sluga sa Matti de Bertold Brecht.
În perioada 1973-2003, și din nou, din 2004 a fost actriță a Teatrului German de Stat din Timișoara (de DSTT-Deutsches Staatstheater Temeswar), unde a jucat nenumărate roluri.
între anii 1983-2001 preia direcțiunea teatrului german.
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a excelat în piesele de teatru ale dramaturgilor din Banat. A rămas memorabil jocul alături de sora ei, Ida Jarcsek-Gaza din piesa în dialect regional Două surori a lui Hans Kehrer, cu care de altfel au și fost în turneu în Germania, în anul 1991.
Conducerea instituției germane a coincis cu pierderea audienței și a actorilor, declanșată deja în anii 1970 prin exodul șvabilor din Banat. În 1981, ansamblul actorilor se micșorase, iar interesul publicului german, aflat în așteptarea emigrării a scăzut, astfel încât conducerea teatrului s-a profilat pe seri muzicale și pe spectacolele muzicale de divertisment, montate de actorul Josef Jochum.
Ca regizor, Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a pus în scenă
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a activat și ca traducător din limba română în germană pentru piesele: Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă de Horia Lovinescu (1979), Omul din baie de Mircea Radu Iacoban (1979), Economista de Alexandru Sever (1980), Copii și părinți de Ion Băieșu (1985).
După evenimentele din decembrie 1989, artista a participat ca regizoare la mai multe producții din Baden-Baden, pentru piesele Două surori (1992), O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale (1994) și Azilul de noapte de Gorki (1996).
Odată cu înființarea Facultății de Muzică a Universității de Vest din Timișoara în 1992, Ildikó Jarcsek-Zamfirescu preia între anii 1992-2001, catedra de Actorie și Vorbire scenică la secția germană de teatru din cadrul facultății.
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu este membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER) și membru al Asociației Thalia Germanica[3] ce se ocupă de studierea istoriei teatrului de limbă germană de peste hotare.
Medalia și Diploma de Onoare „Stefan Jäger” a Forumului Democrat al Germanilor din Banat pentru merite deosebite în promovarea culturii germane din România (2000)
Premiul „Pro Cultura Timisiensis” al Consiliului Județean Timiș (2004).
„Diplomă de Excelență” a Municipiului Timișoara.