În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Legea Dulong-Petit și vom analiza numeroasele sale fațete și posibilele implicații. De la origini și până la relevanța sa astăzi, ne vom scufunda într-o analiză aprofundată a Legea Dulong-Petit pentru a înțelege impactul său în diferite domenii. Vom aborda diferite perspective și opinii despre Legea Dulong-Petit, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și echilibrată asupra acestui subiect. Prin acest articol, sperăm să oferim cititorilor noștri o înțelegere mai profundă a Legea Dulong-Petit și să promovăm reflecția critică asupra importanței sale în viața noastră.
Legea Dulong-Petit este o lege empirică descoperită în 1819 de fizicienii francezi Pierre Louis Dulong și Alexis Thérèse Petit. Ea afirmă că, pentru o clasă largă de corpuri solide alcătuite dintr-o singură specie de atomi, capacitatea termică la volum constant pe mol are o valoare aproximativ constantă. Conform mecanicii statistice clasice, această valoare rezultă egală cu 3R, unde R este constanta universală a gazului ideal.
La temperaturi joase, rezultatele experimentale se abat semnificativ de la legea Dulong-Petit: capacitatea termică a solidelor tinde la zero când temperatura tinde la 0 K, în conformitate cu principiul al treilea al termodinamicii.
Vă rugăm să contribuiți la îmbunătățirea articolului ajutând la extinderea lui. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina de discuții. |
Un sistem de vibrații într-o rețea cristalină poate fi modelat considerând potențialele unui oscilator armonic pe fiecare grad de libertate. Atunci, energia liberă a sistemului poate fi scrisă ca[1]
unde indicele α se sumează pe toate gradele de libertate. În modelul lui Einstein din 1907 (opus modelului Debye, care avea să apară mai târziu) se consideră numai limită de înaltă energie:
atunci
rezultând
Definind frecvența medie geometrică prin
unde M e numărul total de grade de libertate ale systemului.
Folosind energia
rezultă
care e independent de temperatură.