Lucia Demetrius

În acest articol vom explora Lucia Demetrius și impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Lucia Demetrius a fost multă vreme subiect de interes și dezbatere, iar influența sa se extinde în mai multe domenii, de la politică la cultura populară. Ne vom scufunda în diferitele aspecte care fac din Lucia Demetrius un subiect relevant și interesant și vom analiza modul în care a evoluat de-a lungul timpului. De la origine până la relevanța sa actuală, ne vom scufunda într-o analiză completă a Lucia Demetrius și a importanței sale în societatea noastră.

Lucia Demetrius
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani)[3][4][5][2] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
PărințiVasile Demetrius Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
traducătoare
poetă
scriitoare
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Portretul Luciei Demetrius pe coperta cărții sale de memorii

Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 – d. 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română.[6]

A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius[7]), învățător suplinitor la școala Vintilă Vodă[8] și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.

Studii

A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.[9]

Carieră

Debutează pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. În 1933 a debutat cu articole și fragmente literare în revistele Rampa și Adevărul literar și artistic iar în 1936 a debutat editorial cu romanul Tinerețe.[10] Studiază Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 devine funcționară la Uzinele Malaxa. Este profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică în perioada 1944-1949 și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău, între anii 1950-1952. A colaborat cu Mărgărita Miller-Verghy. Ca dramaturg, în perioada stalinistă după 1949, Lucia Demetrius a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrul realist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească.

București, str. Matei Millo nr.12

Premii

  • Premiul de stat (1951)[11]
  • Femina (1936)[12]

Distincții

Operă selectivă

  • Tinerețe, roman, 1936
  • Marea fugă, roman, 1938
  • Destine, nuvele, 1939
  • Intermezzo, versuri, 1939
  • Album de familie, nuvele, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945
  • Flori de hârtie, 1947
  • Oglinda, nuvele, 216 pagini, ESPLA, 1957
  • Nunta Ilonei, nuvele, 1960
  • Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963, vol I-II
  • Întâmplare de la târg, 1962
  • Limpezire, 1962
  • Făgăduielile, nuvele, 1964
  • Colocviu sentimental, 1967
  • Ce aduc zorile, nuvele, 1968
  • După prăpăd, 1968
  • Lumea începe cu mine, roman, 1968
  • Anotimpuri, 1970
  • La ora ceaiului, nuvele, 1970
  • Acuarele, 1971
  • Scrisoare către fetele tinere, 1971
  • Tinerețe, 1971
  • O femeie ca multe altele, 1972
  • O poveste adevărată, 1973
  • Sunt un pământean, nuvele, 1973
  • Întoarcerea la un miracol, 1974
  • Răspântiile, nuvele, 1976
  • Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977
  • Fericita călătorie, 1979
  • Triptic, (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984
  • Te iubesc, viață!, 1984

Operă postumă

  • Lucia Demetrius: Memorii, 554 p., Ediție îngrijită de Ion Nistor, Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-1043-4

Dramaturgie

  • Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946

Dramaturgie proletcultistă

  • Cumpăna, piesă de teatru, 1949
  • Vadul nou, 1951
  • Premiera, piesă de teatru, 1952
  • Oameni de azi, 1952
  • O noapte grea, 1954
  • Cei de mâine, 1956
  • Oameni și jivine, 1956
  • Trei generații, 1956
  • Ultima Tauber, 1956
  • Arborele genealogic, 1957
  • Vlaicu și feciorii lui, 1959
  • Intâlnire peste ani ,1964

În alte limbi

  • A boldog ember halála (Moartea fericitului), traducere în limba maghiară de Papp Ferenc, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1965.[15]

Traduceri

  • Nikolai Gogol, Căsătoria - O întâmplare absolut incredibilă în două acte (teatru), traducere de Lucia Demetrius[16], București, 1957;
  • Victor Hugo, Mizerabilii, (roman, 3 volume), traducere de Lucia Demetrius și Tudor Măinescu, note explicative de N. N. Condeescu, Editura Cartea Românească, București, 1981;
  • Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936;
  • Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937;
  • Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938;
  • Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius);
  • Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942;
  • B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943;
  • Charles Perrault, Povești, București, 1943;
  • J.H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946;
  • Marcel Achard, Corsarul, București;
  • Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov);
  • Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);
  • Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov);
  • W. Shakespeare, Cum vă place, București, 1949;
  • K.A. Treniov, Liubov Iarovaia, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);
  • A. Ulianinski, Piese într-un act, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip);
  • K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, București, 1955 (în colaborare cu Sonia Filip);
  • Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, București, 1956, Bulgăre de seu, București, 1960, Mont-Oriol, București, 1971;
  • A.S. Makarenko, Povestiri și schițe. Articole despre literatură. Corespondența cu Maxim Gorki,București, 1959 (în colaborare cu Radu Donici);
  • H. de Balzac, Crinul din vale, București, 1967, O fiică a Evei, București, 1969;
  • Julien Green, Miezul nopții, București, 1970, Manuel, prefață de Laurentiu Ulici, București, 1972;
  • Rene Barjavel, Tarendol, București, 1974;
  • G. Flaubert, Educația sentimentală, prefață de Irina Mavrodin, București, 1976.

Note

  1. ^ a b Dicționarul biografic al literaturii române​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Lucia Demetrius, The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ Lucia Demetrius, Gran Enciclopèdia Catalana 
  5. ^ Lucia Demetrius, Opća i nacionalna enciklopedija 
  6. ^ Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.249
  7. ^ „Istorie Literară: între bunăcredință și conformism (I) de Al. Săndulescu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Frîncu, Viorel (). Univers spiritual buzoian, vol. 1. Buzău: Aldin. p. p. 40. 
  9. ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 211. 
  10. ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. pp. 472–473. 
  11. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 177. 
  12. ^ Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Dicţionarul personalităţilor feminine din România. Meronia. p. 95. 
  13. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 191.
  14. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 11.
  15. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 419.
  16. ^ „Teatrul Bulandra”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie suplimentară

  • Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 359–368 
  • Petre, Elena Ruxandra (), Lucia Demetrius: ascensiunea și declinul unei scriitoare, Onești: Editura Magic Print 

Legături externe

Format:Realism socialist