În lumea de astăzi, Sámuel Domokos a devenit un subiect de interes și dezbatere pentru un număr mare de oameni. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului său asupra societății moderne sau a conexiunii cu tendințele actuale, Sámuel Domokos a captat atenția unui public larg. De-a lungul istoriei, Sámuel Domokos a jucat un rol crucial în multiple aspecte ale vieții umane, iar influența sa continuă să se răspândească și astăzi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Sámuel Domokos și vom examina importanța acestuia în contextul actual. De la impactul său asupra culturii populare până la relevanța sa în mediul academic, Sámuel Domokos rămâne un subiect de mare interes și merită o atenție detaliată. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem mai bine ce reprezintă Sámuel Domokos și semnificația sa în lumea contemporană.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Sámuel Domokos | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Ciugudu de Jos, România ![]() |
Decedat | (81 de ani)[2] ![]() Budapesta, Ungaria ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | istoric literar traducător bibliograf ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Sámuel Domokos (n. , Ciugudu de Jos, Unirea, Alba, România – d. , Budapesta, Ungaria) a fost un istoric literar, folclorist și bibliograf maghiar.
A urmat cursurile Colegiul Reformat din Aiud, după care a absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea din Cluj. A fost profesor de liceu la Năsăud (1940-1944) și la Budapesta (1945-1947); din 1948 a fost asistent, lector, apoi conferențiar, șef de catedră, profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității Eötvös Loránd din Budapesta. De acolo s-a pensionat în 1978, dar a predat până în 1983 istoria literaturii române din secolul al XX-lea. A decedat pe 13 februarie 1995.
Domokos a tradus în maghiară scrieri ale lui Nicolae Bălcescu (1950), Alexandru Toma (1955), Tudor Arghezi (1961), Alexandru Macedonski (1963), Lucian Blaga (1965), Alexandru Mitru (1983) ș.a.