Lucian Pintilie

În acest articol, vom aborda subiectul Lucian Pintilie, care este de mare importanță și interes astăzi. Lucian Pintilie este un subiect care a captat atenția experților și entuziaștilor din diverse domenii, deoarece impactul său se extinde la multiple aspecte ale vieții de zi cu zi. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele aspecte ale Lucian Pintilie, relevanța sa în societatea actuală și modul în care influențează modul în care trăim, lucrăm și relaționăm. Vom analiza implicațiile sale la nivel mondial, precum și evoluția ei în timp, pentru a înțelege mai bine sfera și relevanța sa în lumea de astăzi.

Lucian Pintilie
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Tarutino, România Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuClody Bertola Modificați la Wikidata
Cetățenie România[4] Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor
Limbi vorbitelimba română[5]
limba engleză
limba franceză Modificați la Wikidata
Alma materColegiul Național I.L. Caragiale din București
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București
Alte premii
Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer​ (2000)
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce (2008) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucian Pintilie (n. , Tarutino, România – d. , București, România) a fost un regizor de teatru, operă și film român. Filmele și montările sale din România au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.

Biografie, carieră artistică

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud, în județul interbelic Cetatea-Albă (în Bugeac, azi în regiunea Odesa, Ucraina). După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul "Bulandra" din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară.

Piese montate în străinătate

Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975.[6] A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva:

  • Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
  • Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);
  • Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);
  • Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).

Spectacole de operă

În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:

Filme de lung metraj

În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului a lui Ion Luca Caragiale, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus Paradis.

Funcții de conducere și activitate socială

În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.

Distincții

Volume publicate

  • În 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii, care conține scenariile Colonia penitenciară (după Franz Kafka), Duelul (după A.P. Cehov), Balanța (ecranizat), și De ce bat clopotele, Mitică? (după D-ale carnavalului, de I.L. Caragiale, ecranizat).
  • În 2003 a publicat la Editura Humanitas volumul autobiografic Bric-a-brac.
  • În 2005 a publicat la Editura LiterNet volumele Pompa cu morfină și Capul de zimbru (scenariu după V. Voiculescu), disponibile în limbile română și franceză la Editura Liternet. Descărcarea volumelor e gratuită.
  • În 2017 a re-publicat la Editura Nemira volumul autobiografic Bric-a-brac - o ediție revizuită și adăugită.

Filmografie

Ca regizor

Ca scenarist

Ca actor

Note

  1. ^ „Lucian Pintilie”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ Lucian Pintilie, SNAC, accesat în  
  3. ^ https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/a-murit-regizorul-lucian-pintilie-930617  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ The Pintilie Retrospective
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.

Legături externe