Importanța subiectului Malvina Urșianu a fost dezbătută de mult timp în cercurile academice și profesionale. Odată cu progresul tehnologiei și schimbările din cultură și societate, a devenit din ce în ce mai relevant să înțelegem și să analizați Malvina Urșianu în profunzime. De-a lungul istoriei, Malvina Urșianu a fost o temă recurentă în diferite contexte și discipline, demonstrând importanța și impactul său asupra vieții de zi cu zi. În acest articol, vom examina diferitele aspecte ale Malvina Urșianu, de la originea și evoluția sa până la implicațiile sale actuale și relevanța pentru viitor.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Malvina Urșianu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1] ![]() Gușoeni, Vâlcea, România[2] ![]() |
Decedată | (88 de ani)[3] ![]() București, România ![]() |
Căsătorită cu | Paul Anghel[4] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | regizoare de film scenaristă ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Premii | Ordinul național „Pentru Merit” ()[1] ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Malvina Urșianu (n. 19 iunie 1927,com. Gușoeni, Vâlcea[necesită citare][5] - d. 6 august 2015, București[necesită citare][6]) a fost o scenaristă și regizoare de film română. A fost căsătorită cu scriitorul și publicistul Paul Anghel, care a murit în 1995.
Născută în comuna Gușoeni, județul Vâlcea într-o familie de moșieri, a studiat istoria artelor la Institutul de muzeografie, paleografie și biblioteconomie de la Arhivele Statului.[7] S-a înscris la cursul experimental de cinematografie al regizorului Jean Georgescu, căruia i-a devenit asistentă.
Scenaristă a filmului Bijuterii de familie (1958), după nuvela omonimă a lui Petru Dumitriu, inclusă în romanul Cronică de familie, fost acuzată de greșeli ideologice și promovarea unei conduite anticomuniste, fapt ce a atras condamnarea sa la câteva luni de închisoare și îndepărtarea de pe platourile de filmare și din studio pentru mai mulți ani.[8] După reintegrarea sa ca scenarist și regizor în familia filmului românesc, revine cu „Gioconda fără surâs”, cu Ion Marinescu și Gheorghe Cozorici.
A fost înmormântată la Cimitirul Bellu.[necesită citare][9]
|title=
(ajutor)