Miofibrilă

Multă vreme, Miofibrilă a fost un subiect de interes și dezbatere în societate. De la începuturi, a stârnit curiozitatea și reflecția diverșilor oameni din întreaga lume. De-a lungul anilor, Miofibrilă a evoluat și a preluat semnificații și abordări diferite, devenind un subiect care cuprinde un spectru larg de idei și opinii. De la domeniul academic la cel social, Miofibrilă a fost subiect de studiu și cercetare, generând un mare impact asupra modului în care înțelegem și abordăm diverse aspecte ale vieții. În acest articol, vom explora câteva dintre perspectivele și abordările care s-au dezvoltat în jurul Miofibrilă, precum și relevanța sa în societatea actuală.

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Miofibrilele sunt organite celulare specifice fibrei musculare, ele reprezentând elementul contractil al fibrei musculare.

Alcătuire

Miofibrilele se dispun paralel cu axul longitudinal al fibrei musculare striate, fiind alcătuite dintr-o alternanță de discuri clare și întunecate (situate la același nivel) ce conferă fibrei musculare aspect striat. În mijlocul discului clar se află membrana Z întunecată care solidarizează miofibrilele în timpul contracției musculare. Miofibrilele sunt constituite din unități mai mici , denumite miofilamente contractile, de natură proteică (actina și miozina).

Discul clar este alcătuit din miofilamente de actină, lungi și subțiri. Acestea se inseră cu un capăt pe membrana Z, iar cu al doilea capăt liber pătrund printre miofilamentele de miozină, care sunt scurte și groase. Unui miofilament de miozina îi corespund șase miofilamente de actină.

Spațiul din discul întunecat delimitat de capetele miofilamentelor de actină poartă numele de banda H, lățimea ei depinzând de starea fiziologică a membranei musculare: relaxată sau contractată. Porțiunea de sarcomer situată de o parte și de alta a benzii H, care conține miofilamente de actină și miozină, constituie discul întunecat. Celula miocardică contractilă prezintă miofibrile cu aspect striat, organizate în sarcomere.

În celula miocardică necontractilă miofibrilele își păstrează striațiile dar sunt incomplet delimitate. Celula musculară netedă prezintă miofibrile omogene, fără striații.

Bibliografie

  • T. Sbenghe Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare , Editura Medicală, 1987, p 119