Microtubul

Microtubul este un subiect care a generat un mare interes și dezbatere în ultima vreme. Relevanța sa afectează diverse domenii ale vieții de zi cu zi, de la politică la cultura populară, inclusiv tehnologia și știința. Pe măsură ce trece timpul, Microtubul a devenit un punct central de discuție și analiză, cu perspective și abordări diferite care ne invită să reflectăm asupra importanței și a posibilelor consecințe. În acest articol, vom explora unele dintre cele mai relevante dimensiuni ale Microtubul, precum și influența sa asupra societății actuale.

Structura

Microtubulii (micro- + tub + -ul) reprezintă o componentă proteică a citoscheletului, fiind răspândiți în citoplasmă. Sunt polimeri de formă tubulară a tubulinei, și pot ajunge la o lungime de 50 micrometri. Sunt considerate structuri labile și dinamice, deoarece în celula vie există o organizare și o dezorganizare continuă a acestora. Diametrul exterior al unui microtubul este de aproximativ 24 nm, iar cel interior este de aproximativ 12 nm. Sunt întâlniți în citoplasma multor celule din organismele vii, de la unele bacterii și până la celulele eucariote.[1] Microtubulii sunt formați din câte 13 așa-zise protofilamente, fiecare protofilament fiind obținut prin polimerizare unor dimeri proteici de alfa- și beta-tubulină.[2]

Structură

Reprezentare a structurii unui heterodimer de α(galben)/β(roșu)-tubulină, GTP și GDP.[3]

În celulele eucariote, microtubulii sunt formațiuni lungi, cilindrice, goale la interior (canalul intern se numește „lumen”), formate prin polimerizarea dimerilor de α- și β-tubulină.[4] Subunitățile de α și β-tubulină sunt aproximativ 50% identice în ceea ce privește conținutul de aminoacizi, și au o greutate moleculară de 50 kDa.[5]

Rol

Microtubulii intervin în diferite procese celulare. Împreună cu filamentele intermediare și microfilamentele, formează citoscheletul. Microtubulii fac parte din structura internă a cililor și flagelilor, dar sunt implicați și în ceea ce înseamnă mișcare intracelulară (a veziculelor secretoare, a organitelor, a cromozomilor, de ei se leagă dineina și kinezina, etc).[6]

Vezi și

Referințe

  1. ^ Pilhofer, Martin; Ladinsky, Mark S.; McDowall, Alasdair W.; Petroni, Giulio; Jensen, Grant J. (). „Microtubules in bacteria: Ancient tubulins build a five-protofilament homolog of the eukaryotic cytoskeleton”. PLOS Biology. 9 (12): e1001213. doi:10.1371/journal.pbio.1001213. ISSN 1545-7885. PMC 3232192 Accesibil gratuit. PMID 22162949. 
  2. ^ „Structures and Functions of Microtubules”, Ruf.rice.edu, accesat în  
  3. ^ WJ Löwe; H Li; K.H Downing; E Nogales (). „Refined structure of αβ-tubulin at 3.5 Å resolution”. J. Mol. Biol. 313 (5): 1045–57. doi:10.1006/jmbi.2001.5077. PMID 11700061. 
  4. ^ Weisenberg RC (). „Microtubule formation in vitro in solutions containing low calcium concentrations”. Science. 177: 1104–5. doi:10.1126/science.177.4054.1104. 
  5. ^ Desai A. & Mitchison TJ (). „Microtubule polymerization dynamics”. Annu Rev Cell Dev Biol. 13: 83–117. doi:10.1146/annurev.cellbio.13.1.83. PMID 9442869. 
  6. ^ Vale RD (). „The molecular motor toolbox for intracellular transport”. Cell. 112 (4): 467–80. doi:10.1016/S0092-8674(03)00111-9. PMID 12600311.