Munții Tarcău

Munții Tarcău

Munții Tarcău-De pe Bâtca Doamnei spre canalul de aducțiune de la Agârcia
AltitudineVârful Grindușu (1.664 m)
Localizare România
Aparține deCarpații Orientali
Suprafață1810 km2; Lungime 65 km; Lățime 40 km
RociRoci sedimentare cretacice și paleogene: Gresii, calcare, intercalații de șisturi cristaline
TipMunți ai flișului
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Munții Tarcău sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Grindușu, având 1.664 m.

Munții Tarcău-Priveliște spre valea Pârâului Doamna De sub Cernegura spre Munții Stânișoarei - în centru silueta ascuțită este a Vârfului Horaița

Repere onomatologice, culturale, istorice, literare

Frumusețea si sălbăticia locurilor au fost surse de inspirație pentru scriitori, ca Mihail Sadoveanu (care plasează în Valea Tarcăului, satul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan - personajele din romanul Baltagul), Calistrat Hogaș (care a parcurs o bucată a culmii Goșmanului - povestind aceasta în cartea În munții Neamțului), precum și pentru Alexandru Vlahuță (în România pitorească).

Delimitare și împărțire

Munții Tarcăului sunt așezați în nord-estul României la exteriorul grupei centrale a arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală de la nord-nord-vest spre sus-sud-est, cale de aproximativ 65 de km (în zona axială - de-a lungul văilor Tarcăului și Asăului). Au o lățime medie de 40 km și ocupă o suprafață de circa 1810 km².

Administrativ sunt așezați pe teritoriul a trei județe, Neamț și Bacău în principal, precum și o mică porțiune spre sud-vest, în Harghita.

Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri:

   Vezi și articolul:  Șaua MoineștiVezi și articolele ] și ]Vezi și articolele ], ] și ]Vezi și articolele ], ], ] și ]Vezi și articolele ], ], ], ] și ]Vezi și articolele ], ], ], ], ] și ].

Principalii vecini sunt:

Diviziuni:

Munții Tarcău-Culmea Muntelui Lung privită de lângă Pasul Fagului Munceii Bistrița-Tazlău - De la sud de Cernegura spre Bahrin

Elemente de geologie, geomorfologie, hidrografie, climă, superlative ale florei și faunei

Prelungiri vestice secundare ale Culmii Goșmanu Geamăna văzute din curtea Mănăstirii Sihăstria Tarcăului

Geomorfologie

Munții Tarcău se află în categoria munților mijlocii ai României. Majoritatea vârfurilor - teșite și spinări domoale - sunt situate între 1100–1400 m, altitudinea șeilor de intersecție necoborând în general sub 1000 m. Șeile și pasurile sunt în general înalte. Altitudinea culmilor scade în general de la sud spre nord și din zona centrală spre periferie - mai rapid către est decât spre vest.

Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior, dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu - Ciudomâr (fragmentată de văi), spre Muntele Lung.

Geologie

Treaptă de gresie deasupra cascadei de la intrarea în defileul Bolovănișului

Din punct de vedere geologic munții se află în unitatea tectono-structurală a flișului, apărând într-o succesiune etalată de la vest spre est toate tipurile de unități tectonice ale acestuia, parțial suprapuse. Se dezvoltă aici 5 pânze de șariaj edificate succesiv ca fâșii longitudinale cu orientare nord-sud, de lățimi variabile (de la 1–2 km la peste 20 km).

Defileul Bolovănișului în amonte

Stratigrafic rocile cretacice, care sunt caracteristice în general în partea de vest, se continuă în ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea – Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea).

Din punct de vedere litologic:

Râul Tarcău (în zona Repezișurilor Ianuș) De pe Bâtca Doamnei spre sud-vest

Hidrografie

Clima

Vegetația

Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus sylvatica), asociate secundar cu vegetație ierboasă.

Articol principal: Pădurea Goșman.

Covorul vegetal este format în ansamblu din peste 1200 de specii, din care 1/3 sunt plante inferioare, talofite și briofite, iar 2/3 superioare - în special fanerogame.

Plantele cu flori sunt reprezentate în principal de specii endemice: breabănul (Cardamine glanduligera), brusturul negru (Symphytum cordatum), clopoțelul , crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), Garofița de munte (Dianthus tenuifolius), gălbenelele de munte (Ranunculus carpaticus), mierea ursului (Pulmonaria rubra), margareta (Chrysanthemum rotundifolium), omagul , zada (Larix decidua subsp. carpatica).

Specii mai rar întâlnite sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește și o specie - relict terțiar: vornicerul pitic (Evonymus nanus), pe valea Tarcăului.

Demne de menționat mai sunt plantele medicinale, cum ar fi: afinul (Vaccinium myrtillus), arnica (Arnica montana), coada șoricelului (Achillea millefolium), mușețelul (Matricaria chamomilla), pojarnița (Hypericum perforatum), sau dintre ciuperci gălbiorul (Cantharellus cibarius), ghebele (Armillaria mellea), hribul (Boletus edulis), Râșcovul de brad (Lactarius deliciosus), vinețica (Russula vesca), ori dintre plantele alimentare, zmeurul (Rubus ideaeus), fragii (Fragaria vesca).

Solurile cambice se prezintă ca argiluvisoluri, soluri brune luvice și soluri brune eu-mezobazice, iar cele spodice, ca soluri brune acide și brune podzolice.

Fauna

Pe lângă bogata faună de nevertebrate specifică pădurilor de fag sau conifere ori cu areal larg de răspândire, în Munții Tarcăului se regăsesc numeroase alte specii vertebrate.

Astfel apar pești precum : boișteanul (Phoxinus phoxinus), fântânelul (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta fario), porcușorul (Gobio uranoscopus frici), zglăvoaca (Cotus gobio).

Se regăsesc reptile și amfibieni ca: broasca râioasă verde (Bufo viridis), roșie (Rana temporaria) și cafenie (Rana arvalis), brotacul (Hyla arborea), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul carpatic - mai rar (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra), vipera comună (Vipera berus).

Dintre păsări, pe lângă pâraiele cu pantă mare se află: arinarul (Chrysomirtis spinus), cintița (Fririgilla coelebs), gușa roșie sau cărămidarul (Erithacus rubecula), muscarul sur (Muscicapa striata), pescărelul verde (Alcedo ispido) și cel negru (Cinclus aquaticus). Se regăsesc printre livezi sau poieni: botgrosul (Coccothraustes coccthraustes), ciocănitori , pițigoi care coboară toamna din văi , roșchița sau mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), vrabia (Passer domesticus). Porumbelul sălbatic (Columba palumbus) este caracteristic pentru făgete, iar în pădurile de conifere apar buha (Bubo bubo), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucuveaua (Athene noctua), eretele (Falco vespertillus), gaia (Milvus milvus), minunița (Aegolius funereus). În special, în pădurile de conifere și mai puțin în cele de fag viețuiesc forfecuța (Roxoia curvirostra), pasărea de jir (Melancorypha leucoptera) și corbul - ocrotit (Corvus corax). Mierla neagra - sau sură (Turdus merula) și ce de padure - sau gulerată (Turdus torquatus), precum și cea numită sturz popesc (Turdus viscivorus) pot fi văzute la toate etajele silvice.

Mamiferele care apar sunt: cerbul (Cervus elaphus) - în special în pădurile de fag, jderul (Maries martes), lupul (Canis lupus) - ocazional, pârșul cenușiu (Glis glis) - în făgete și alunișuri, pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), râsul (Lynx lynx) - ocrotit, șoarecele de padure (Apodemus sylvaticus), ursul (Ursus arctos), veverița (Sciurus vulgaris), vulpea (Canis vulpes) - ocazional.

Căi de comunicație

Munții Tarcăului sunt accesibili în primul rând rutier (circumferențial, cu excepția laturii de vest), dar și feroviar (în nord, sud și sud-vest) și de la distanță aerian. Zona de vest este cea mai vitregită, fiind lipsită în cea mai mare parte atât de drumuri de acces modernizate cât și de rețea feroviară.

Infrastructura rutieră

Rețeaua rutieră

Masivul este deservit de o rețea de drumuri construite atât pe structura de suport a DN15 cât și a DN2 respectiv DN12.

Masivul este circumscris astfel:

Centura de căi de acces modernizate care înconjoară munții se continuă - cu excepția părții de vest - cu drumuri în general modernizate în partea terminală a axialelor văilor pe distanțe variabile, continuate ulterior de drumuri forestiere accesibile în mare parte. Acestea parcurg în general văile până aproape de obârșie, în partea vestică oferind acces până pe cumpene orografice înalte

Nu există drumuri publice (cu excepția unora forestiere) care să traverseze masivul dintr-un capăt în altul.

Starea drumurilor

Chiar și pentru cele modernizate, în ansamblu nu este foarte bună (cu excepția DN15 și a DN2G). În vest, continuitatea DJ127 A este încă (2012) întreruptă în mai multe locuri.

Drumurile axiale secundare, după o porțiune inițială modernizată de până în 10 – 15 km, devin pietruite, pentru a se continua cu drumuri forestiere relativ accesibile.

Infrastructura feroviară

Rețeaua feroviară este tributară magistralei principale 500. De la nord la sud se identifică astfel:

Acces aerian

Aeroporturile cele mai apropiate (în distanțe calculate de la Bicaz, Piatra Neamț, Moinești, Comănești) sunt la:

Diviziuni administrative, localități

Munții sunt slab populați, sub 10 loc./km2. O densitate mai mare a populației se constată de-a lungul văilor circumferențiale, precum și de-a lungul cursurilor inferioare ale Tarcăului și Asăului. Cu predilecție, densitatea variază, în sens pozitiv, în principal în arealele de sud-est și sud (culoarul Solonț - Moinești - Comănești) și cel nord-vestic (valea Bicazului), precum și în zona care cicumscrie municipiul Piatra Neamț.

Administrativ sunt situați pe teritoriul a trei județe: în principal, Neamț în nord și Bacău în sud. O mică parte în sud-vest aparține de județul Harghita.

În sens orar sunt circumscriși de următoarele aglomerări urbane: Bicaz (nord), Piatra Neamț (nord-est), Roznov (est), Moinești (sud-est), Comănești (sud).

Mai multe entități administrative (majoritatea comune) își împart arealul montan, în sens orar:

Activități economice

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2013

Resursele minerale din zonă sunt modeste: petrolul, gazele naturale și șisturile bituminoase se extrag din zona de est, materialele de construcție (gresia) - din zona centrală a Tarcăului. Ape minerale în general au debite scăzute.

Activitățile economice de bază în aria montană propriu-zisă sunt cele agro-zootehnice și forestiere, asociate cu prelucrarea lemnului. În unele zone se practică mineritul (Asău) sau extragerea petrolului (bazinele Tazlăului Sărat, Tazlăului și Asăului) au rol semnificativ. Industria lemnului se concentrează pe văile Tarcău și Piatra Neamț.

Unele localități asociază funcții balneo-climatice sau turistice prin prezența apelor minerale, a unor elemente de patrimoniu cultural, laic sau religios. Activitatea turistică este slabă sau inegal repartizată, concentrându-se în principal în arealul bazinului Tarcăului și în cel limitrof municipiului Piatra Neamț. În partea de sud, acoperirea cu servicii turistice este centrată în general pe arealul limitrof văii Trotușului.

Servicii sociale

Asistență medicală

Accesul spre asistență medicală înspre vest, este grevat de necesitatea de a traversa culmea Carpaților Orientali prin Pasul Pângărați (spre Gheorgheni și mai departe spre Târgu Mureș, în zona de nord), respectiv prin Pasul Ghimeș (spre Miercurea Ciuc și mai departe spre Târgu Mureș), în zona de sud.

Spitale cu camere de gardă

În ordinea apropierii și a clasificării pe competențe sunt la:

Stații sau substații de ambulanță și transport sanitar

În ordinea apropierii eficiente, acestea se află la:

Acoperire prin rețeaua de telecomunicații

Cu excepția rețelelor fixe, în general serviciile GSM, la periferie este de bună calitate spre nord, nord-est și sud-est, mai slabă spre sud-vest și foarte slabă spre vest.

În zonele interioare este aproape cvasiinexistentă - mai ales în arealul central și vestic, fiind ceva mai bine reprezentată pe culmile estice (Goșmanu-Geamăna și Munceii Bistrița-Tazlău) sau înalte cu expunere estică din zona centrală. Acoperiri ceva mai largi au Cosmote, și Vodafone, iar ceva mai puțin Orange.

Servicii administrative și de ordine publică, poștale și bancare, de învățământ

Prezența acestor servicii este preponderentă în mediul urban. În cel rural, în general, doar satele de reședință ale comunelor dețin facilități administative, posturi de poliție, oficii poștale și facilități bancare (cel mai frecvent Bancpost și CEC Bank) Repartiția unităților de învățământ (deși favorizează centrele administrative) se îndepărtează de modelul de mai sus.

Obiective turistice

Defileul Bolovănișului-Cascada Bolovăniș-Treptele inferioare Defileul Bolovănișului-Cascada Bolovăniș-Treapta superioară

Naturale

Bazinul Tarcăului (cascade și defilee)

Cascadele și defileul Bolovănișului:

Repezișurile Ianuș-Valea Tarcăului Cascada Frasin-Valea Tarcăului

Alte frumoase cascade mai pot fi întâlnite pe cursul Frasinului, Piciorului Pascului, Goșmanului, Răchitișului - în apropiere de vărsarea acestora în Tarcău, precum și pe văile Tărcuței (pe dreapta sensului de curgere) și Cășăriei (pe stânga sensului de curgere).

Repezișul-cascadă de la Ianuș - Se află în satul Cazaci. Aici cândva exista un complex meșteșugăresc, cu moară, stează și piuă.

Valea Tărcăuței, înainte de confluența cu Tarcăul se adâncește într-un interesant defileu - defileul Tărcuței, iar spre vărsare Ața străbate un sector de chei săpat în gresie - Cheile Aței.

Valea Calul (Piatra Șoimului, Cascada Dracului, Poiana Murgoci) Piatra Șoimului, valea pârâului Calul Cascada Duras, Negulești Lacul Veselaru, Negulești

Stânca Piatra Șoimului - Are 485 m și este situată în satul Piatra Șoimului din comuna cu același nume, pe partea stângă pârâului Calu. Reprezintă o stâncă înaltă de gresie, martor de eroziune

Cascada de pe Pârâul Dracului - Pârâul este omonimul Tocilei, situat în partea cealaltă de versant, spre valea Iapa.

Poiana Murgoci - este cunoscută pentru câțiva paltini seculari groși și înalți. Se află spre vârful Murgoci în amonte de Piatra Șoimului.

Valea Iapa (Cascada Duras, Lacul Veselaru, cascadele Tocilei)

Cascada Duras - Este situată la 4,5 km în amonte în amonte de satul Negulești din Comuna Piatra Șoimului, pe cursul superior al pârâului Iapa .

De-a lungul timpului pârâul Iapa a săpat valea astfel încât aceasta este formată dintr-o alternanță de defilee și sectoare depresionare.

Lacul Veselaru - Este un lac aflat pe o treaptă de alunecare formată în anul 1940, situat în satul Luminiș din Comuna Piatra Șoimului, pe versanții din dreapta pârâului Iapa. Are o suprafață de 0.35 ha.

Cascadele Tocila 1 și 2 - Pârâul Tocila are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km aproximativ în amonte de capătul satului Negulești, iar cealaltă se află pe același versant, mai sus în amonte.

Bazinul Tazlăului Sărat (Stogul de Piatra, Lacul Modârzău)

Zona Stogul de Piatră:

Lacul Boiereasca - După unele surse numit Modârzău, se află în comuna Zemeș pe dealul împădurit în formă de șea dintre vârfurile Runcu și Jghiab, numit Modârzău - ce face hotarul între satele Solonț și Zemeș. Lângă luciul apei se află un complex turistic.

Zona Asăului (lacurile Asău Goioasa și Stirigoi, Cascada Apa Asău, Pârâul Lespezilor)

Lacul Asău - Este un lac format pe o treaptă de alunecare, situat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului pe prelungirea întinsă spre Trotuș a dealulului Muncelu - Piciorul Ciungii Popii (interfluviu situat între pârîul Chicera și cel al Ciungilor), în apropiere de satul Asău.

Lacul Goioasa - Este situat pe versantul sud-estic al Muntelui Muncelu (1268 m, aflat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului), s-a format în urma unei alunecări produse pe fața sudică a acestuia după cutremurul din 1977.

Cascada din Apa Asău - Este situată pe un mic afluent al Asăului, fiind vizibilă în perioadele mai umede ale anului. Se observă la 1 km de la ieșirea din Asău ca o "săritoare" în două trepte.

Lacurile de la Stirigoi - Sunt în număr de 3 și se află lângă Mănăstirea Stirigoi. Sunt lacuri similare, formate pe trepte de alunecare.

Valea Pârâului Lespezilor - Pârâul Lespezi are ca emisar Izvorul Alb, care se varsă în Asău. Valea sa este suport pentru drumul terasat pentru transport petrolier care ajunge la Bolătău. Pe cursul său se găsesc mici cascade și săritori.

Izvoare de ape minerale (Negulești, Moinești, Muhos, alte izvoare)

Izvoarele de la Negulești - Sunt (10 izvoare), sunt ape clorosodice, magnezice, iodurate. Există în apropierea izvoarelor sărate un izvor cu apă dulce oligoradioactiv. Potențialul lor a fost valorificat începând din 1874 până în 1962 în Stațiunea Balneo-Climaterică Negulești, actual aflată în conservare

Izvoarele de la Moinești - În zona municipiului există o serie de izvoare minerale: la Lucăcești, Schela Moinești si Lunca Șesului sunt clorosodice, iar în Parcul Băi și pe versantul nordic al Dealului Oșoiu - în Lucăcești, sulfuroase (dar și bicarbonatae, calcice, magneziene, hipotone) și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial.

Baia tradițională Muhos - La poalele muntelui Barațcoș (1342 m), între satele Poiana Fagului și Răchitiș pe un afluent de dreapta al pârâului Valea Rece - Muhoș, valea găzduiește izvoare de apă minerală "pucioasă" și o mică amenajare balneară.

Alte izvoare minerale

Rezervații naturale (Brateș, Goșman, Agârcia, Cerneguara, Moinești)

În arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege. Aceste sunt: Rezervația faunistică Brateș - o zonă montană împădurită, cu rol de protecție pentru cocoșul de munte (Tetrao urogallus), Pădurea Goșman (cel mai vechi arel protejat din Munții Tarcău) - cu statut de codru secular și Pădurea de pini de la Moinești - rezervație naturală de pini negri.

În arealul Munților Tarcău (situat în Oligocen pe fundul Mării Paratethys) se găsesc și zone fosilifere, actual protejate. Astfel lângă Piatra Neamț sunt rezervațiile Agârcia - localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al pârâului Doamna și Cernegura - localizat în dreapta râului Bistrița pe unul dintre versanții dealului Cernegura (852 m altitudine). Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții.

Antropice

Complexul monastic

Mănăstirea Daniil Sihastrul Tărcuța - Este mănăstire de călugărițe. Complexul construit din lemn este înființat în anul 2000, fiind situat la aproximativ 25 km de comuna Tarcău pe valea Tărcuței (afluent de stânga al râului Tarcău). Are hramurile Sf. Daniil Sihastrul și Acoperământul Maicii Domnului. Accesul se face pe un drum forestier.

Mănăstirea Sihăstria Tarcăului - Este mănăstire de călugări. Situată pe valea Tarcăului, are o biserică cu hramul Duminica Tuturor Sfinților din lemn de frasin pe o fundație de piatră, ce a fost construită de către meșteri locali în 1833, iar turnul-clopotniță din bârne de lemn în 1868. Cu excepția catapeteasmei, nu este pictată.

Schitul Sfântul Ilie - Brateș - Este schit de călugări situat în zona fostei vămi ungurești, având hramul Sfântului Ilie Tezviteanul. Accesul se face pe drumul forestier axial al pârâului Brateș, fiind situat la 24 km de comuna Tarcău și 11 km est de satul Brateș.

Schitul Înălțarea Domnului - Brateș - Este un schit de călugări înființat după 1989 și construit pe o colină în mijlocul satului Brateș. La origini a fost o biserică parohială.

Schitul Bahrin - Este schit de călugări, fiind un schit lipoveneasc de rit vechi cu hramul Sfântul Cuvios Paisie. Este situat la poalele vârfului Bahrin. Accesul se face din Piatra-Neamț pe drumul forestier axial al pârâului Doamna, continuat cu cel al afluentului de dreapta Bahrin..

Mănăstirea Nechit - Este mănăstire de călugări, fiind situată la capătul din amonte al satului Nechit din comuna Borlești. Biserica actuală este construită din 1864.. Hramul este Schimbarea la față, iar locația se află la 35 km de Piatra Neamț pe valea pârâului omonim, la 8 km vest de Borlești.

Mănăstirea Tazlău - Este mănăstire de călugări, fiind situată la poalele Măgurii Tazlăului, la 20 de km de Roznov și la 36 km sud de Piatra-Neamț. Aparține ctitoriilor voievodale din epoca lui Ștefan cel Mare. Lăcașul este de forma unei fortărețe cu ziduri prevăzute cu metereze și contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit voievodului Petru Rareș. Ușa sculptată din pridvor este realizată în lemn de tisă.

Sihihăstria Solonț - Schitul Sihăstria Crucii este de călugăr și, se află în satul Cucuieți din comuna Solonț, județul Bacău, în nord - vestul Depresiunii Tazlău pe cursul superior al pârâului Cucuieți, la 5 km nord de satul Solonț.

Mănăstirea Stirigoi - Este un schit de călugări, fiind situat la peste 1200 de metri altitudine pe platoul Muntelui Chiliilor, ce aparține Culmii Runcul Stânelor. La mănăstire se poate ajunge mergând de la Moinești spre spre Bolătău și apoi după Zemeș la stânga pe drumul petrolier principal, 12 km.

Schitul Pietrosu - Este situat în satul Păltiniș din comuna Asău.

Elemente arhitecturale cu valoare peisagistică

Biserica de piatră din Huisurez - Este o biserică de rit ortodox cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, situată în satul Huisurez pe versantul drept al pârâului Dămuc. Materialul folosit la ridicarea construcției este piatra.

Biserica de lemn Sfîntul Ilie din Negulești - Face parte dintre reperele de arhitectură populară excelent integrate în peisaj. Este construită din lemn de brad cu tălpi de stejar, în satul Negulești din Comuna Piatra Șoimului, județul Neamț. Complexul - cu un stil frumos echilibrat - are o casă socială cu o bibliotecă cu peste 2. 000 de volume, aghiazmatar, casă de oaspeți, un pod la intrare, fântână pictată, un monument al eroilor în stilul unui mausoleu, un parc.

Muzee, cetăți și case memoriale

Muzeul de Artă Iulia Hălăucescu - Se află în comuna Tarcău în clădirea construită din gresie de Tarcău, a școlii gimnaziale date în folosință în 1942. Clădirea muzeului cuprinde șase săli care adăpostesc aproape 120 de lucrări plastice, dar și obiecte personale ale artistei care a fost supranumita "doamna acuarelei românești", precum și și o expoziție de ceramică și unelte meșteșugărești din zonă.

Cetatea dacică Petrodava - Fortificația a fost construită lângă Piatra Neamț pe o prelungire nordică (bâtcă de 457 m) a muntelui Doamna. Nivelele de locuire încep din Neoliticul timpuriu (Cucuteni A), continuă cu Epoca bronzului (cultura Monteoru) și ulterior cu cetatea dacică (secolul I î.e.n – I e.n.) și ulterior cu o așezare feudală (secolul XII).

Casa memorială I. I. Mironescu - Casa profesorului universitar și scriitorului ieșean I.I. Mironescu (1883-1939), se află în Comuna Tazlău.

De vecinătate

Valea Bicazului: Situl Natura 2000 Cheile Șugăului-Munticelu, Cheile Bicazului Cheile Bicăjelului, Cheile Lapoșului, Peștera Toșorog

Valea Bistriței:

Municipiul Piatra Neamț:

Cetatea Rakozi din Comuna Ghimeș

Municipiul Moinești: Parcul Băi, Monumentul Dada

Valea Trotușului:

Caractere turistice

Caractere generale

Munții sunt destul de puțin cunoscuți și vizitați, având un potențial încă insuficient valorificat. Lipsesc în cea mai mare parte căile de acces modernizate care să pătrundă în inima masivului (cu excepția drului asfaltat de pe valea Tarcăului). Totuși centura de căi de acces care înconjoară munții se continuă cu drumuri forestiere, accesibile în mare parte și autoturismelor de teren. Pentru conformitate, este recomandabilă obținerea unor informații pertinente, direct de la nivel local, despre starea reală actuală a drumurilor.

Traseele care pot fi urmate sunt destul de comode. Sunt de preferat excursiile în grup cu durate de 2-3 zile, deși de la bazele de plecare se pot face și ture scurte de 1 zi, mai ales primăvara și toamna. În general o mare parte dintre trasee pot fi parcurse pe drumuri forestiere în lungul văilor principale și ale afluenților acestora. Urcușurile nu sunt prea accentuate și în general au o durată sub 1 oră. Traseele sunt - în general - accesibile și iarna dacă durata lor nu depășește 8-9 ore.

Izvoarele și pâraiele cu apă potabilă sunt destul de frecvente, ocazional putându-se folosi mijloacele auto locale.

Facilitățile turistice

Traseele turistice nu sunt marcate. Pe orice traseu pot fi întâlnite la distanțe maxime de 3-4 ore stâne, diverse sălașuri, cabane de vânătoare sau refugii pastorale.

Singura cabană turistică este Ardeluța, situată la 24 km sud de centrul comunei Tarcău și DN15.

Puncte de plecare pe trasee

Traseele de acces pornesc obligatoriu de pe principalele văi care limitează masivul: în special DN15 - Valea Bistriței și DN12A - Valea Trotușului, dar și DJ156A - Valea Tazlăului Mare sau (mai puțin) DJ127A (asfaltat parțial la extremități) - axial al văilor Dămucului și Văii Reci. Dintre cursurile de apă care îl străbat, mai ales Tarcăul în nord, Asăul, Camânca, Râul Tărhăușul și Bolovănișul trotușan în sud, Calul, Iapa, Nechitu și Tazlăul Sărat în est respectiv sud-est, constituie căile principale de pătrundere către inima muntelui.

Principalele baze de plecare:

Vezi și

Bibliografie

Note

Referințe

  1. ^ a b c Op. cit. Bibliografie: Așezare și limite - Caracterizare fizico-geografică - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  2. ^ a b c d e f g h i j Harta Turistică a Munților Tarcău, Cartograf Ovidiu Șerbănescu, 1987, Munții Tarcău Ghid Turistic
  3. ^ a b c Op. cit. Bibliografie: Relieful - Caracterizare fizico-geografică - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  4. ^ a b c d e f g h Munții Tarcău - 2.1.5.2. Munții flișului - 2.1.5. Unități spațiale - 2.1. Regiunea Carpaților Orientali - 2. Regiunile geografice ale Carpaților - Partea a II-a Carpații - Geografia Carpaților și Subcarpaților; Prof. univ. dr. Irina Ungureanu; Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza; Iași; 2004
  5. ^ a b c Op. cit. Bibliografie: Alcătuire geologică - Caracterizare fizico-geografică - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Op. cit. Bibliografie: Vegetația - Caracterizare fizico-geografică - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  7. ^ a b c Atlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN 978-973-724-101-6
  8. ^ a b c d e f g Op. cit. Bibliografie: Localități și căi de acces - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  9. ^ Munții Tarcăului pe Valea Damucului și a Pârâului Rece, portal amfostacolo.ro accesat 2013.01.12
  10. ^ Portal distanta ro accesat 2013.01.12
  11. ^ a b c 1.3.2. Populația și rețeaua de așezări. Activitățile economice - 1.3. Caracteristici social-economice - 1. Caracterizare geografică generală - Partea a II-a Carpații - Geografia Carpaților și Subcarpaților; Prof. univ. dr. Irina Ungureanu; Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza; Iași; 2004
  12. ^ Harta densității populației în România accesat 2013.01.10
  13. ^ a b Google Earth
  14. ^ 2.1.1. Constituția geologică și evoluția Carpaților Orientali. Consecințe - 2.1. Regiunea Carpaților Orientali - 2. Regiunile geografice ale Carpaților - Partea a II-a Carpații - Geografia Carpaților și Subcarpaților; Prof. univ. dr. Irina Ungureanu; Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza; Iași; 2004
  15. ^ 2.1.4. Particularitățile umanizării. Populația, rețeaua de așezări umane,activitățile economice - 2.1. Regiunea Carpaților Orientali - 2. Regiunile geografice ale Carpaților - Partea a II-a Carpații - Geografia Carpaților și Subcarpaților; Prof. univ. dr. Irina Ungureanu; Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza; Iași; 2004
  16. ^ Lista clasificării spitalelor din România, Radio România Actualități, 2011.06.17 accesat 2013.01.09
  17. ^ a b Ordinul Ministerului Sănătății privind măsuri de organizare și funcționare a spitalelor regionale de urgență și a unităților funcționale regionale de urgență, Nr. 1085 din 26/10/2012 accesat 2013.01.10
  18. ^ Asistență medicală de urgență - Direcția de Sănătate Publică Neamț Arhivat în 24 ianuarie 2013, la Wayback Machine. accesat 2013.01.10
  19. ^ a b Substații Serviciul Județean de Ambulanță Bacău accesat 2013.01.10
  20. ^ Substații Serviciul Județean de Ambulanță Harghita Arhivat în 9 mai 2011, la Wayback Machine. accesat 2013.01.10
  21. ^ a b Acoperire Cosmote Arhivat în 6 ianuarie 2012, la Wayback Machine. accesat 2013.01.10
  22. ^ a b Acoperire Orange accesat 2013.01.10
  23. ^ a b Acoperire Vodafone accesat 2013.01.10
  24. ^ Drumeție la cascadele din munții Neamțului, Adevărul, 16 octombrie 2011 accesat 2012.11.2
  25. ^ a b Vizitează Cascadele din Ținutul Neamț, portalul viziteazăneamt.ro accesat 2012.10.13
  26. ^ a b c La fața locului - Prin Munții Tarcăului pe Valea Tarcăului partea II, portal amfostacolo.ro accesat 2012.11.12
  27. ^ a b c d La fața locului - Prin Munții Tarcăului pe Valea Tarcăului partea I, portal amfostacolo.ro accesat 2012.11.12
  28. ^ Op. cit. Bibliografie: Obiective naturale și de atracție turistică - Obiective de interes turistic din regiunea Munților Tarcău și zonele de acces limitrofe - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  29. ^ Op. cit. Bibliografie: Comuna Tarcău - Localități și căi de acces - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  30. ^ Op. cit. Bibliografie: Traseul 4. - Trasee Turistice - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  31. ^ Op. cit. Bibliografie: Comuna Piatra Șoimului - Localități și căi de acces- Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  32. ^ Neamț: Peisaje spectaculoase la Piatra Șoimului, Mihai Balint, Ziarul Adevărul, 2011.06.10 accesat 2012.11.03
  33. ^ a b c Lac de baraj natural și ape tămăduitoare, pe Valea Iepei; "Contraforturi de o zi", Mihai Balint, Ziarul Financiarul, 2011.09.06 Arhivat în 26 septembrie 2011, la Wayback Machine. accesat 2012.11.03
  34. ^ Casacada Duras, portalul viziteazăneamt.ro accesat 2012.11.03
  35. ^ a b Carpul & Altarul - Clubul de Turism Montan “NEMIRĂM” - Colegiul Național “Dimitrie Cantemir” Onești - Proiect de Granturi de Dezvoltare Școlară finanțat de Ministerul Educației Cercetării și Tineretului prin Inspectoratul Școlar al Județului Bacău Arhivat în 18 august 2014, la Wayback Machine. accesat 2012.11.11
  36. ^ p. 12, Plan de analiză și acoperire a riscurilor din zona de competență a Comitetului local pentru Situații de urgență al Municipiului Bacău, Anexa Nr. 1 la HCL 402 din 2008.11.26 accesat 2012.11.11
  37. ^ Stânca la Deget - Stogul de Piatră - Geocuții Trekking Club Miercurea Ciuc accesat 2012.11.11
  38. ^ Stânca Piatra cu ceaun - Stogul de Piatră - Geocuții Trekking Club Miercurea Ciuc accesat 2012.11.11
  39. ^ a b Stânca Altarul - Stogul de Piatră - Geocuții Trekking Club Miercurea Ciuc accesat 2012.11.11
  40. ^ Stânca cu Brazi - Stogul de Piatră - Geocuții Trekking Club Miercurea Ciuc accesat 2012.11.11
  41. ^ a b Munceii Uture, circuitul obârșiilor pârâului Solonț, Marelena & Radu Pușcarciuc, © romania-natura.ro, Descoperă și respectă Arhivat în 7 septembrie 2013, la Wayback Machine. accesat 2012.11.16
  42. ^ Google Earth 46°32'22.68"N 26°28'55.73"E
  43. ^ Primăria Zemeș pe portalul ghidulprimariilor.ro accesat 2012.11.16
  44. ^ Toponimia comunei Solonț-Județul Bacău, Prof. Victoria Cucu, portal comunasolont.ro Arhivat în 27 mai 2011, la Wayback Machine. accesat 2012.11.16
  45. ^ a b c Din Apa Asău pe Muntele Muncelu (circuitul Socilor), Ghid Montan, © muntesiflori.ro, Marelena & Radu Pușcarciuc – Onești – România accesat 2012.11.16
  46. ^ a b Lacurile de la M-rea Stirigoi (Munții Tarcăului), Marelena & Radu Pușcarciuc, © romania-natura.ro, Descoperă și respectă accesat 2012.11.20
  47. ^ Google Earth 46°35'10.74"N 26°22'24.11"E
  48. ^ Culmea Runcu Stânelor, Munții Tarcău; Marelena & Radu Pușcarciuc, © romania-natura.ro, Descoperă și respectă Arhivat în 2 iunie 2013, la Wayback Machine. accesat 2012.11.30
  49. ^ Stațiunea Negulești, portalul viziteazăneamt.ro Arhivat în 17 octombrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.11.03
  50. ^ Moinești - 565 de ani de la prima atestare documentară - Compendiu de geografie și istorie locală, Prof. Vasile Anghel Arhivat în 15 noiembrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.11.16
  51. ^ Strategie de Dezvoltare Durabilă a municipiului Moinești, pentru perioada 2007-2013 Arhivat în 30 octombrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.11.16
  52. ^ Decizia nr. 21192 din 05 iunie 1934 a Ministerului Sănătății si Ocrotirii Sociale, Monitorul Oficial nr. 146/1934
  53. ^ Pagina de prezentare turistică a Băilor tradiționale Muhos, muhos.ro accesat 2012.11.15
  54. ^ Prezentare comunei Lunca de Jos (Gyimesközéplok) pe portalul Consiliului Județean Harghita, harghita.ro accesat 2012.11.15
  55. ^ a b c p. 6, Memoriu Tehnic pentru Emiterea Acordului de Mediu Perimetrul Bobeica Județul Neamț, S.C. Ami’s Business Construcții S.R.L. Iași; Agenția pentru Protecția Mediului Neamț accesat 2012.11.23
  56. ^ a b Cadrul natural al regiunii, Analiza socio-economică a Regiunii Nord-Est 2012-2020, Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est accesat 2012.11.23
  57. ^ a b Raport de mediu la P.U.G al Comunei Tazlău Județul Neamț, 2011, Beneficiar Consiliul local al Comunei Tazlău, Executant S.C. Migral S.R.L. Onești; Agenția pentru Protecția Mediului Neamț accesat 2012.11.23
  58. ^ Analyses des eaux minérales de Tazlau et de Baiceni (Roumanie), Pierre Poni, Iași, 1888
  59. ^ HCL 402/2008 privind aprobarea de către Primăria Municipiului Bacău a planului de analiză și de acoperire a riscurilor pentru Municipiul Bacău accesat 2012.11.23
  60. ^ Cap. Resursele de subsol, Monografia Județului Neamț
  61. ^ Caracteristici ape minerale sulfatate și importanța terapeutică, M. Cosmoiu, A. Munteanu,I. Pompei,M. Mustață, A IX-a Conferință Națională de Balneologie, 12-14mai 2011, Complex Doina, Neptun accesat 2012.11.23
  62. ^ Date geografice ale comunei Solonț, portal comunasolont.ro Arhivat în 28 august 2011, la Wayback Machine. accesat 2012.11.16
  63. ^ a b Comuna Solonț ar putea deveni stațiune balneară, Mindirigiu. D., Observator - Ediție de Bacău, 2006.04.01 accesat 2012.12.07
  64. ^ Relieful și vegetația comunei Asău, portal comunaasau.ro accesat 2012.11.16
  65. ^ Cdep.ro - Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în 24 aprilie 2020, la Wayback Machine.; accesat la 21 octombrie 2012
  66. ^ Rezervația Naturală Faunistică Brateș (Comuna Tarcău), Județul Neamț-Ghid turistic, Coordonator Ficlenescu Maria, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2011, ISBN 978-606-8136-77-6
  67. ^ Fișa sitului Natura 2000 Pădurea Goșman accesat 2012.02.22 00.30
  68. ^ Monument natural unic, la Moinești; Ziarul de Bacău, 2008.07.01 accesat 2012.11.12
  69. ^ Acvariul de Piatră, p. 48 , Marea Noastră, serie nouă an XX, Nr. 1 (74), ianuarie-martie 2010 Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine. accesat 2012.10.10
  70. ^ en ProtectedPlanet.net - Locul fosilifer Agircia Nature Reserve (geolocalisation); accesat la 29 septembrie 2012
  71. ^ en ProtectedPlanet.net - Locul fosilifer Cernegura Nature Reserve; accesat la 13 octombrie 2012
  72. ^ Rezervația paleontologică Cozla-Pietricica- Cernegura pe portalul viziteazaneamt.ro accesat 19 octombrie 2012
  73. ^ Acvariul de Piatră, Supliment Zoom, Nr. 59, 2008.12.06, Jurnalul Național accesat 26 octombrie 2012
  74. ^ Becali, probleme în drum spre schit, Muraru D., Ziarul Monitorul de Neamț și Roman, 2011.07.18 accesat 2012.12.01
  75. ^ Mănăstirea Sihăstria Tarcăului pe portalul Direcției județeane pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Neamț Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine. accesat 2012.12.01
  76. ^ Mănăstiri, Ziar Piatra Neamț, 2010.06.14 accesat 2012.12.02
  77. ^ Schitul Sf. Prooroc Ilie-Brateș-Vama, portalul info-cazare-turism-ro Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine. accesat 2012.12.02
  78. ^ Schitul Înălțarea Domnului Brateș, Mănăstiri biserici și Monumente, Biserica Ortodoxă Română, manastiriortodoxe.ro acesat 2012.12.07
  79. ^ Cu bicicleta din Piatra Neamț la Schitul Lipovenesc, portalul viziteazanemt.ro accesat 2012.12.01
  80. ^ Mănăstirea Nechit pe portalul Direcției județeane pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Neamț accesat 2012.12.01
  81. ^ Mănăstirea Nechit pe portalul omonim accesat 2012.12.01
  82. ^ Mănăstirea Tazlău pe portalul Direcției județeane pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Neamț Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine. accesat 2012.12.01
  83. ^ a b Op. cit. Bibliografie: Comuna Tazlău - Localități și căi de acces - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  84. ^ Schitul Sihăstria Crucii Solonț pe portalul Protoieriei Moinești accesat 2012.12.01
  85. ^ Mănăstirea Înălțarea Domnului (Stirigoi), portal manastireazemes.ro accesat 2012.11.20
  86. ^ Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Huisurez pe portalul biserici.org accesat 2012.11.30
  87. ^ Traseu de Hiking pe Vârful Asău din zona Damuc, portalul viziteazaneamt.ro accesat 2012.11.30
  88. ^ Biserica Negulești, pilda smereniei și a vredniciei, Revista Calu Iapa, 2011.12, Nr. 1, Serie nouă Arhivat în 13 noiembrie 2014, la Wayback Machine. accesat 2012.12.01
  89. ^ Scoala gimnazială "Iulia Hălăucescu" Tarcău pe portalul Primăriei Tarcău Arhivat în 10 decembrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.12.01
  90. ^ Scoala gimnazială "Iulia Hălăucescu" Tarcău pe portalul scoli.didactic.ro accesat 2012.12.01
  91. ^ Muzeul de Artă Iulia Hălăucescu pe portalul cIMeC.ro accesat 2012.12.01
  92. ^ Muzeul de Artă Iulia Hălăucescu pe portalul Comunei Tarcău Arhivat în 10 decembrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.12.01
  93. ^ Cetatea Petrodava pe portalul enciclopedia-dacica.ro accesat 2012.12.01
  94. ^ Cetatea dacică de pe Bâtca Domanei pe portalul viziteazapiatraneamt.ro Arhivat în 18 decembrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.12.01
  95. ^ Op. cit. Bibliografie: 1. Obiective istorice și culturale - Obiective de interes turistic din regiunea Munților Tarcău și zonele de acces limitrofe - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  96. ^ Cetatea Rackozi-Ghimeș, Bacăul cultural, culturabacau.ro Arhivat în 6 martie 2016, la Wayback Machine. accesat 2012.12.08
  97. ^ a b c d e Op. cit. Bibliografie: Trasee turistice - Turism - Munții Tarcău. Ghid turistic, Brânduș Costică & Grasu Constantin, Ed. pentru turism, București, 1987
  98. ^ Satul Ardeluța Comuna Tarcău Județul Neamț pe portalul ardeluta.ro Arhivat în 2 noiembrie 2012, la Wayback Machine. accesat 2012.11.25

Legături externe

Galerie

Obiective naturale

Obiective antropice

Carpații Orientali
Munți
Carpații de Curbură Baiului · Baraolt · Bodoc · Brețcului · Buzăului · Ciucaș · Grohotiș · Întorsurii · Ivănețu · Penteleu · Perșani · Piatra Mare · Podu Calului · Postăvarul · Siriu · Tătaru · Vrancei
Carpații Maramureșului
și Bucovinei 		Bârgău · Gutâi · Igniș · Lăpușului · Maramureșului · Oaș · Obcinele Bucovinei · Rodnei · Suhard · Țibău · Țibleș
Carpații Moldo-Transilvani Berzunț · Bistriței · Călimani · Masivul Ceahlău · Ciucului · Giumalău · Giurgeu · Gurghiu · Harghita · Hășmaș · Nemira · Rarău · Stânișoarei · Tarcău
Carpaţii OrientaliCarpaţii Orientali
Obiective turistice Biserici de lemn din Maramureș · Bisericile pictate din nordul Moldovei · Maramureș · Valea Izei
Carpații României: Carpații Occidentali · Carpații Meridionali · Carpații Orientali · Jugul intracarpatic

Munții Carpați: Vestici Interiori · Vestici Exteriori · Nord-Estici Interiori · Nord-Estici Exteriori · Estici Interiori · Estici Exteriori · Alpii Transilvani · Munții Apuseni · Sud-Vestici · Podișul Transilvaniei · Carpații Serbiei