Nicolae Dabija

Pentru alte sensuri, vedeți Nicolae Dabija (dezambiguizare).
Nicolae Dabija
Date personale
Născut15 iulie 1948 Modificați la Wikidata
Codreni, raionul Cimișlia, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
Decedat12 martie 2021 (72 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiCOVID-19 Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Republica Moldova
 România Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațiepolitician
scriitor
poet
istoric literar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză
limba rusă Modificați la Wikidata
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție
22 martie 1998 – 25 februarie 2001
În funcție
3 septembrie 1990 – 27 februarie 1994
Deputat al poporului din URSS
În funcție
26 martie 1989 – 26 decembrie 1991
PremiiOrdinul Republicii (23 august 1996)
Ordinul național „Pentru Merit”
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul de Onoare
Partid politicFrontul Popular din Moldova
Partidul Forțelor Democratice
Partidul Social-Liberal
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova (1972)
Membru de onoare al Academiei Române
Prezență online
site web oficial

Nicolae Dabija (n. 15 iulie 1948, Codreni, raionul Cimișlia, RSS Moldovenească, URSS – d. 12 martie 2021, Chișinău, Republica Moldova) a fost un scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române (din 2003) și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei (2012).

Biografie

Nicolae Dabija, de naționalitate român și religie ortodoxă, este nepotul arhimandritului Serafim Dabija, un duhovnic român deportat în Gulag în 1947.

În 1965 debutează în ziarul Tinerimea Moldovei, cu un ciclu de versuri prezentat de criticul literar Mihai Cimpoi.

În anul 1966 este înmatriculat la facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova. În anul III a fost exmatriculat „pentru activitate proromânească și antisovietică”, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie. În 1972 a absolvit universitatea..

În 1977 pentru volumul de versuri Ochiul al treilea obține Premiul Tineretului din Moldova. Cu banii reveniți de pe urma acestui premiu face o fântână în satul natal, căreia consătenii îi spun „fântâna lui Nicolae Dabija”.

În calitate de redactor șef al săptămânalului „Literatura și Arta” editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor '80. În perioada de glorie, săptămânalul „Literatura și Arta” depășea tirajul de 260.000 de exemplare.

Fiind membru al Comisiei Interdepartamentale pentru problemele limbii, propune revenirea la alfabetul latin și necesitatea legalizării limbii române ca limbă oficială (de stat) în Republica Moldova. Făcând parte din Frontul Popular din Moldova, participă la manifestări literare, care se transformă în mitinguri de protest contra regimului totalitar-sovietic. La Marea Adunare Națională din 27 august 1989, cântecul Cât trăim pe-acest pământ, pe versurile lui Nicolae Dabija (muzica - Tudor Chiriac), este cântat de cei aproape un milion de participanți, devenind imn al Mișcării de Eliberarea Națională. La invitația senatorului american Raul Costa, se va afla pentru trei săptămâni in SUA, unde este ales Cetățean de Onoare al orașului Harrisburg, statul Pennsylvania „pentru contribuția deosebită la apropierea popoarelor sovietic și american”.

La 24 februarie 2021 Nicolae Dabija a fost internat la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău, fiind diagnosticat cu COVID-19. Pe data de 12 martie 2021 a decedat. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.

Activitatea politică

În 1988, Nicolae Dabija era membru al Grupului de Inițiativă de creare a Frontului Popular din Moldova și membru al Sfatului frontului Popular. În perioada 1989-1991 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. Continuă să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în anii 1990-1994 și 1998-2001.

În 1993-1994 este copreședinte al Congresului Intelectualității din Republica Moldova, iar în 1998-2001 este reprezentant al Parlamentului Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a Țărilor din Bazinul Mării Negre. Devine vice-președinte al Partidului Forțelor Democratice în 1994, iar mai apoi și al Partidului Social-Liberal până în 2002. În 2005 este ales președinte al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizație neguvernamentală de cultură și drept, la care au aderat peste 150 de organizații culturale, uniuni de creație, asociații neguvernamentale. Din 2016 este și președinte al Mișcării „Sfatul Țării-2”, asociație nonguvernamentală care și-a propus unificarea națiunii române.

Premii și distincții

1977: Premiul pentru Poezie al Conferinței tinerilor scriitori din URSS (Moscova) 1993: Marele Premiu „George Bacovia” (România) 1993: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova 1996: Cavaler al Ordinului Republicii 2000: Medalia guvernamentală a României „Eminescu. 150 de ani  de la naștere” 2000: Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor „pentru remarcabila sa operă poetică și pentru implicarea sa în redeșteptarea spiritualității românești” 2009: Ordinul de Onoare „în semn de prețuire pentru contribuția adusă la procesul de renaștere națională” 2010: Premiul de Excelență al „Sărbătorii Poeziei”, ediția a XVII-a, Iași. 2010: Titlul de Honoris Causa și titlul onorific de Academician acordate de Academia de Studii Înalte din România „în semn de înaltă prețuire și respect, pentru întreaga activitate.” 2011: Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru romanul Tema pentru acasă 2011: Premiul Național „pentru întreaga activitate literară”, La propunerea Asambleei Academiei de Științe a Moldovei, cu prilejul aniversării a 20-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova 2011: Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Moldova 2012: Premiul pentru promovarea valorilor culturale românești la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, ediția a XXXII-a Nicolae Dabija la lansarea de carte Eminescu: arta și filosofia iubirii, de Mihail Dolgan, noiembrie 2013 2013: Titlul Onorific „Om emerit” 2013: Premiul „Italia-2013” (pentru Cultură) 2014: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste (Italia) 2015: Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani” (Fontana Liri, Italia) 2015: Premiul „Sceptrul Poeziei” al Uniunii Scriitorilor din Macedonia „pentru cel mai important scriitor din străinătate”, înmânat în cadrul Serilor de Poezie de la Struga 2016: Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea 2016: Doctor Honoris Causa al Universității de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere” 2016: Doctor Honoris Causa al Universității din Târgu Jiu 2017: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova

Opera

Note

  1. ^ a b c d National Library of Israel Names and Subjects Authority File, accesat în 1 iunie 2023 
  2. ^ a b A murit Nicolae Dabija: Era bolnav de COVID-19, agenția de presă Sputnik 
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 
  4. ^ „Academia Română - membri de onoare din străinatate”, Academiaromana.ro, accesat în 6 aprilie 2020 
  5. ^ a b c Kulikovski, Lidia; Tricolici, Claudia (2019). Nicolae Dabija, cioplitorul de ferestre : Monografie bibliografică. Biblioteca Municipală "B.P. Hașdeu". p. 56. 
  6. ^ Ciocanu 1999, p. 12.
  7. ^ „Celebrul scriitor Nicolae Dabija a murit: Era bolnav de COVID-19”, stiri.md, 12 martie 2021, accesat în 15 martie 2021 
  8. ^ „Nicolae Dabija, înmormântat la Cimitirul Central”, stiri.md, 15 martie 2021, accesat în 15 martie 2021 
  9. ^ „Cu privire la decorarea unui grup de scriitori cu distincții de stat”. 23 august 1996. Accesat în 12 octombrie 2016. 
  10. ^ „privind conferirea de distincții de stat”. 24 decembrie 2009. Accesat în 12 octombrie 2016. 
  11. ^ „privind conferirea titlului onorific „Om Emerit" domnului Nicolae DABIJA”. 15 iulie 2013. Accesat în 17 ianuarie 2018. 
  12. ^ Fierbințeanu, Cristian (26 martie 2014). „Băsescu a decorat mai multe personalități din Republica Moldova printre care Druc, Chirtoacă și Botgros”. mediafax.ro. Accesat în 17 ianuarie 2018. 
  13. ^ Ciocanu 1999, p. 15.

Bibliografie

Legături externe