Societatea Kisfaludy

În lumea de astăzi, Societatea Kisfaludy a devenit un subiect de mare importanță și interes pentru o mare varietate de oameni. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra economiei, Societatea Kisfaludy a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte legate de Societatea Kisfaludy, de la istoria sa până la relevanța sa astăzi. În plus, vom analiza diferitele perspective și opinii despre Societatea Kisfaludy, cu scopul de a oferi o viziune completă și echilibrată asupra acestui subiect.

Statuia lui Károly Kisfaludy în grădina Muzeului Național al Ungariei (realizată de István Ferenczy în 1836)

Societatea Kisfaludy (în maghiară Kisfaludy Társaság) a fost fondată în 1836 la Pesta de prietenii și confrații scriitorului maghiar Károly Kisfaludy cu scopul de a publica toate scrierile acestuia și de a-i păstra vie memoria. După moartea lui Kisfaludy, societatea a devenit un cenaclu literar important pentru dezvoltarea gusturilor literare și promovarea literaturii maghiare. Sesiunile de lectură organizate de această societate în secolul al XIX-lea erau printre cele mai importante evenimente ale vieții literare. Societatea a fost dizolvată în 1952 și activitatea sa a încetat.

Istoric

Societatea Kisfaludy a fost înființată în prima jumătate a secolului al XIX-lea pentru a publica operele lui Károly Kisfaludy și a-i ridica acestuia o statuie, dar a avut contribuții importante în dezvoltarea și răspândirea literaturii maghiare. Membrii societății au descoperit poezia lui János Arany, iar apoi János Arany a devenit membru al Societății Kisfaludy.

Revista Kisfaludy Társaság Évlapja[1] a fost publicată în perioadele 1840-1846 și 1860-1940. Aici au apărut unele din lucrările teoretice ale lui Aristotel, Horațiu, Boileau sau Alexander Pope. În 1846 a fost inițiată colecția Hellén könyvtár, în care au apărut fabolele lui Esop, scrierile lui Pitagora și ale altor autori. Au fost lansate ulterior colecțiile de cărți Nemzeti könyvtár și Külföldi regénytár.

Membrii societății au fost încurajați să adune creații folclorice, iar colecția Magyar Népköltési Gyűjtemény a fost alcătuită din 14 volume publicate în perioada 1872-1924.

Sub conducerea conservatoare a lui Pál Gyulai societatea Kisfaludy s-a confruntat cu schimbările intervenite în literatura maghiară la sfârșitul secolului al XIX-lea (vezi, de exemplu, Albert Berzeviczy vs. Mihály Babits: „A kettészakadt irodalom”), apoi cu tendințele literare maghiare moderne din jurul revistei Nyugat, care promova academismul. Din acest punct de vedere, societatea a fost unul dintre polii literari ai epocii. Ea a fost desființată în 1952.

Membri fondatori

Conducători

Președinte Perioadă Notă
András Fáy

1837 – 1841 Director.
Ferenc Toldy 1841 – 1861 Director.
János Arany 1861 – 1867 Director.
József Eötvös 1861 – 1867 Primul președinte.
Zsigmond Kemény 1867 – 1876
Móric Lukács 1876 – 1879
Pál Gyulai 1879 – 1899
Zsolt Beöthy 1900 – 1922 din 1879 secretar.
Albert Berzeviczy 1923 – 1936

Membri

Note

  1. ^ A K.T. Évlapjainak digitalizált kötetei a REAL-J-ben

Bibliografie

  • Fischer Vilmos: A Kisfaludy Társaság története a szabadságharcig, 1928.
  • Kéky Lajos: A százéves Kisfaludy Társaság, 1936.

Surse

  • Új magyar irodalmi lexikon II. (H–Ö). Főszerk. Péter László. Budapest: Akadémiai. 1994. 1045–1046. o. ISBN 9630568063

Literatură suplimentară