Tudor Mușatescu

În lumea de astăzi, Tudor Mușatescu este un subiect care ocupă un loc central în conversațiile și dezbaterile din societate. Fie în ceea ce privește impactul social, economic, politic sau cultural, Tudor Mușatescu a captat atenția oamenilor de toate vârstele și categoriile sociale. Relevanța și importanța lui Tudor Mușatescu se extinde la nivel global, iar influența sa se simte în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele fațete și perspective din jurul lui Tudor Mușatescu, cu scopul de a înțelege în profunzime domeniul de aplicare și implicațiile sale pentru prezent și viitor.

Tudor Mușatescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Câmpulung, Muscel, România Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg
poet
umorist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v • d • m 

Tudor Mușatescu (n. , Câmpulung, Muscel, România – d. , București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.[2]

Date biografice

A absolvit trei facultăți: Facultatea de Litere (profil Latină), de Filozofie și cea de Drept.[3] Provenind din familia unui avocat, „contaminat” de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.

Scrie epigrame, realizează de unul singur, în anul 1912, la vârsta de 9 ani,[4] o revistă, „Ghiocelul” - „pe care o scriam și tipăream singur, cu litere de cauciuc, în patru pagini. Ediția era de trei numere și principalul abonat era bunicul”[5], cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată Ardealul. A scris schițe, romane, piese de teatru, dar succesul i-a fost adus de teatru.

La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutează ca dramaturg în 1923, la Paris, cu piesa „Focurile de pe comori” (piesă nepublicată).

Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile Titanic-Vals[6][7], ...escu și melodrama Visul unei nopți de iarnă, au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și ...escu au fost ecranizate.

Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

Prima dată a fost căsătorit cu Edith Hechter, de care a divorțat la 8 iulie 1935 și s-a recăsătorit la 8 noiembrie 1939 cu Ecaterina (Kitty) Gheorghiu, actriță la Teatrul Național.[6] Fiul lui, Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost actor la TNB.

Farsa Birlic

În 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul Birlic. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.

Distincții

  • Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler cl. II, pentru litere (1 februarie 1943)[8]
  • Ordinul Muncii clasa I (11 martie 1963) „pentru merite deosebite în domeniul creației literare, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la naștere”[9]

Opera

Teatru

  • Focurile de pe comori (1923)
  • Panțarola (1928)
  • Sosesc deseară (1931). Adaptată ca Sosesc de la Paris, un musical de comedie realizat de regizorul Cornel Popa. Personajul principal este Puiu, un tânăr student în drept la Sorbona, care se întoarce de la Paris în orașul său natal pentru a-i cere tatălui său 500.000 de lei pentru... „diverse”.[10]
  • Titanic-Vals (1932)
  • ...escu (1933)
  • Visul unei nopți de iarnă (1937)
  • Țara fericirii (1946)
  • Madona (1947)
  • Profesorul de franceză (1948)
  • A murit Bubi (1948)[11]
  • Geamandura (1950)
  • Burtă Verde (1952)
  • Trenurile mele

Scenete umoristice

  • Titanic vals (1974)

Romane

  • Mica publicitate (1935)

Schițe umoristice

  • Nudul lui Gogu (1928)
  • Ale vieții valuri (1932)

Aforisme

  • Fiecare cu părerea lui (1970)

Versuri

  • Vitrinele toamnei (1926)

Diverse

Cinci volume de Scrieri, în 1969 și postum, în 1978.

Traduceri

  • D'Ennery & Cormon, O crimă celebră, București, 1942
  • Molière, Căsătorie cu de-a sila, București, 1955
  • Vladimir Maiakovski, Teatru, București, 1957 (în colaborare)
  • Ciudomir, Bilete de favoare, București, 1965 (în colaborare cu Constanța Batalova)
  • Ilf și Petrov, Opere, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Ion Mihail)
  • Gustaw Morcinek, Cele șapte ceasornice ale groparului Joachim Rybka, București, 1968 (în colaborare cu Teodor Holban)
  • Karel Capek, Teatru, București, 1968 (în colaborare)

Note

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. M–Z. Pitești: Paralela 45. p. 171. 
  3. ^ Popovici, Alecu (). „Tudor Mușatescu despre el și despre alții” (PDF). Teatrul. XIII (3): 31. 
  4. ^ Opriș, Tudor (). Istoria debutului literar al scriitorilor români în timpul școlii: (1820-2000). Bucureşti: Aramis. p. 116. 
  5. ^ Popovici, Alecu (). „Tudor Mușatescu despre el și despre alții” (PDF). Teatrul. București. XIII (3): 29. 
  6. ^ a b Călinescu, George (). Istoria literaturii române de la origini până în prezent. București: Minerva. p. 922. 
  7. ^ Popovici, Alecu (). „Cronica la „Titanic vals" de Tudor Muşatescu (Teatrul Naţional I.L. Caragiale)” (PDF). Teatrul. V (6): 86–88. 
  8. ^ Decretul regal nr. 247 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1163–1164.
  9. ^ Decretul nr. 98 din 11 martie 1963 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I dramaturgului Tudor Mușatescu, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XII, nr. 8, 16 aprilie 1963, p. 49.
  10. ^ „Comedia „Sosesc de la Paris", la TVR 1”. TVR.RO. 
  11. ^ „A murit Bubi” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie

Legături externe

Articole biografice