Zagreus

În acest articol, vom explora viața și munca fascinantă a lui Zagreus, o persoană care a lăsat o amprentă de neșters în istorie. De la începuturile sale umile și până la impactul său de durată asupra lumii de astăzi, Zagreus a fost subiect de admirație, studiu și controverse. Pe parcursul acestor pagini, vom aprofunda în moștenirea sa, explorând influența sa în diverse domenii, rolul său în momente cruciale din istorie și lecțiile pe care le putem extrage din experiența sa. Pregătiți-vă pentru o călătorie captivantă prin viața și contribuțiile lui Zagreus și descoperiți de ce povestea lui continuă să rezoneze în inimile și mințile noastre.

Zagreus
Civilizațiareligia în Grecia Antică​  Modificați la Wikidata
TatăHades  Modificați la Wikidata
MamăPersefona  Modificați la Wikidata
BunicCronos[1]  Modificați la Wikidata
Zeus[2]  Modificați la Wikidata
BunicăRhea  Modificați la Wikidata
Demetra[2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dionysos Zagreus este zeitatea centrală a cultului orfic, protectorul agriculturii și al femeilor care nasc. Zagreus provine ca teonim din Tracia, unde era cunoscut drept fiul zeiței solare Heptis. Cultul acesteia a influențat la rândul său orfismul, în special practicile lui inițiatice.

Potrivit textelor orfice Dionysos Zagreus, fiul lui Hades și al Persefonei, a fost ucis și mâncat de către titani. Doar inima i-a fost salvată de către Atena. Cu ajutorul ei, Zeus l-a zămislit din nou pe zeu, cu Semele, sub avatarul de Dionysos Lyseus (sau Lyaeus), zeul vinului și al orgiilor.

Cercetătorii descoperă în această divinitate multe trăsături orientale, adăugate zeului grec Dionysos. Pindar, Euripide și Strabon sunt primii care-l identifică pe zeul orficilor cu Sabazios, fiul unei Zeițe-Mame venerată în Asia Mică, probabil de frigieni sau de fenicieni (Pindar fr. 79. Eurip. fr. 472, Strabon X 3, 10). Însă ca Sabazios era câteodată desemnată și reprezentarea lui Zeus, ceea ce explică tendințele orfismului de a-l înlocui pe tatăl zeilor cu fiul său Dionis în unirea cu Zeița Mamă. Cultul acestei zeițe era asemănător cu cel al Cybelei și al zeiței trace Bendis, luând forme orgiastice. Pe deasupra, un Sabazios al tracilor este identificat și cu Apollo, ceea ce denotă natura heteroclită a zeului orficilor.

Note

  1. ^ RSKD / Κρόνος]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b RSKD / Περσεφόνη]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Eduard Meyer: VI. Der Ausgang des Mittelalters. Karthager und Perser, în: Geschichte des Altertums, ediția a 4-a, Wissenschaftliche Buchgesellschaft: Darmstadt 1965 (repro dupǎ ediția 1884-1902), vol. III, p. 683.
  • Alexander Fol: Der thrakische Dionysos, vol. I: Zagreus, Sofia 1993.
  • Alexander Fol: Trakijsijat Dionis, vol. III: Nazovavane, Sofia 2002.
  • Alexander Fol: Die thrakische Orphik oder Zwei Wege zur Unsterblichkeit, în: Die Thraker. Das goldene Reich des Orpheus, Ausstellung 23. Juli bis 28. November 2004, Kunst- und Ausstellungshalle der Bundesrepublik Deutschland. Zabern, Mainz 2004, p. 177-186. ISBN 3-8053-3341-2
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București,Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București,Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, București,Editura Lider, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

Legături externe