În lumea de astăzi, Abdus Salam a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un număr mare de oameni. De la impactul asupra societății până la influența asupra culturii populare, Abdus Salam a captat atenția tuturor, generând dezbateri, reflecție și analiză. Cu o istorie care datează de secole, Abdus Salam a lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei umane, iar influența sa continuă să fie palpabilă și astăzi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Abdus Salam și semnificația sa în lumea modernă, analizând impactul său în diferite domenii și relevanța sa pentru prezent și viitor.
Abdus Salam (n. , Jhang(d), Pakistan – d. , Oxford, Anglia, Regatul Unit) a fost un fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Steven Weinberg, pentru contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare.[24]
A absolvit Universitățile din Punjab (1946)și de la Cambridge (Marea Britanie)(1948). În anii 1951-1954 a fost profesor la Universitatea din Punjab, în anii 1954- 1956- lector la Universitatea din Cambridge. Din anul 1957 - profesor la Imperial College (Londra), iar din anul 1964 -director al Centrului Internațional de fizică teoretică de la Trieste (Italia).
Domeniile principale de cercetare ale lui Abdus Salam se referă la electrodinamica cuantică, teoria particulelor elementare și teoria gravitației. În anul 1951 a dat o analiză exhaustivă a renormărilor din electrodinamica cuantică, a demosntrat renomabilitatea teoriei câmpurilor scalare cu sarcină și pseudoscalare (aplicate la descrierea câmpurilor mesonice) în interacțiune cu câmpul electromagnetic. În anul 1956, independent de L.D. Landau, Tsung -Dao Lee și Ch. Yang a demonstrat, că în interacțiile slabe nucleare se conservă paritatea combinată, a înaintat ipoteza neutrinului cu două componente. În anul 1958 în colaborare cu John Ward a dezvoltat ideea unificării interacțiilor slabe nucleare și electromagnetice, iar în anul 1966, independent de S. Weinberg, a elaborat teoria unificată a interacțiilor slabe nucleare și electromagnetice, bazate pe principiul invarianței de calibrare, numită ulterior Weinberg-Salam. Independent de alți fizicieni, a dezvoltat ipoteza gluonilor- a particulelor , ce leagă cuarcii (1973), a înaintat în anii ulteriori (1973-1974) ipoteza marii unificări a interacțiilor- (GUT- Grand Unification theory), care unește cele trei interacții-electromagnetică, slabă și tare nucleare- într-una singură, și care reprezintă la momentul actual avangarda fizicii particulelor elementare, întrucât, doar gravitația nu încape în schema GUT. Salam a menționat în memoriile sale, că se simte influențat de unul dintre creatorii mecanicii cuantice și a electrodinamicii cuantice, Paul Dirac
ș.a.
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|date=
(ajutor)