Conacul Keresztes-Eperjesi din Mica

În lumea de astăzi, Conacul Keresztes-Eperjesi din Mica a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru societate în general. Fie datorită impactului său asupra istoriei, influenței asupra culturii populare, importanței sale în domeniul științific, fie din orice alt motiv, Conacul Keresztes-Eperjesi din Mica continuă să fie un subiect care captează atenția și curiozitatea oamenilor. Din acest motiv, este esențial să explorezi și să înțelegi pe deplin toate aspectele legate de Conacul Keresztes-Eperjesi din Mica, pentru a-i aprecia adevărata valoare și semnificația în contextul actual. În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Conacul Keresztes-Eperjesi din Mica, explorând istoria, dezvoltarea, impactul și relevanța sa în societatea modernă.

Conacul Keresztes-Eperjesi din Mica
Poziționare
Coordonate46°22′03″N 24°24′42″E ({{PAGENAME}}) / 46.367638°N 24.411653°E
LocalitateMica, Mica Modificați la Wikidata
ComunăMica
Țara România[1]  Modificați la Wikidata
Adresa56
Clasificare
Cod LMIMS-II-m-B-15719

Conacul Keresztes-Eperjesi (în maghiară Keresztes–Eperjesi-kúria) este situat în județul Mureș, la 30 de km de municipiul Târgu Mureș, în localitatea Mica. Este monument istoric, codLMI MS-II-m-B-15719 și este folosit ca sediu pentru primăria comunei Mica.

Istoric și trăsături

Conacul Hilibi Gál (cunoscut și sub denumirile de conacul Keresztes sau conacul Eperjesi) a fost construit în secolul al XVIII-lea. Este un edificiu cu etaj, pătrat, prevăzut cu un turn poligonal sud-vestic. Primul proprietar cunoscut al conacului a fost contele Márton József Keresztes, comitele comitatului Târnava. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea conacul a intrat în posesia familie Gál de Hilib, familie care l-a deținut până în anul 1949, când imobilul a fost naționalizat, fiind transformat în sediul autorității administrației publice Mica. La mijlocul secolului al XIX-lea clădirea a fost modificată în stil eclectic-romantic. Cu această ocazie conacului i-a fost lipit un turn poligonal sud-vestic. Tot în această perioadă a fost amenajată terasa de pe latura sudică a clădirii și grădina istorică.

Note

  1. ^ Monuments database,  

Bibliografie

  • Ion Dorin Narcis, Castele, palate și conace din România, editura Fundației Culturale Române, București, 2001 ISBN 973-577-320-1.

Vezi și

Imagini

Legături externe