În lumea de astăzi, Conacul Schilling de la Corneni este o problemă care a căpătat o mare relevanță în societate. De câțiva ani, Conacul Schilling de la Corneni a devenit un punct de interes pentru cercetători, companii și guverne, generând dezbateri ample despre implicațiile și consecințele sale. Importanța lui Conacul Schilling de la Corneni a fost reflectată în diferite domenii, de la politică la tehnologie, cultură și economie. În acest articol, vor fi discutate diferite abordări și perspective asupra Conacul Schilling de la Corneni, cu scopul de a înțelege mai bine impactul său astăzi și în viitor.
Castelul Schilling de la Corneni | |
Castelul Schilling de la marginea satului Corneni | |
Clădire | |
---|---|
Stil arhitectural | Baroc |
Loc | Corneni, județul Cluj |
Oraș | Corneni[1] ![]() ![]() |
Țară | România |
Coordonate | 47°04′24″N 23°44′06″E / 47.073425°N 23.735055°E |
Terminată | Sec. XVIII-XIX |
Modifică date / text ![]() |
Castelul Schilling din satul Corneni, județul Cluj, construit (și refăcut) în sec. XVIII-XIX în stil baroc, este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[2] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010, cu cod LMI CJ-II-m-B-07578.
În forma actuală, castelul (mai curând un conac) a fost construit între 1898-1900 de avocatul Bokros Lajos, pe moșia Inczédy, moștenită de soția sa, Inczédy Julianna. Pe fațadă este montată o placă de piatră pe care sunt sculptate stemele familiilor Inczédy și Wass. Sub ele, o inscripție în limba maghiară care, în traducere, sună astfel: L.B.N.V. dragul conte Intzédi György / împreună cu a lui Was Ágnes a sfințit această casă sălaș liniștit ai moștenitorilor Iehovei / a terminat construirea în anul 1774. Se presupune că provine dintr-o clădire anterioară de pe acest amplasament. În 1903, prin căsătorie, castelul a ajuns în proprietatea lui Rudolf Schilling, notar regal, soția sa fiind Bokros Júlia, fiica lui Bokros Lajos și Inczédy Julianna. După naționalizarea din 1948, clădirea a fost folosită ca școală și sediu de Gospodărie Agricolă Colectivă. În 2005, clădirea i-a fost retrocedată deputatului UDMR Takács Csaba.[3]