Palatul Snagov
În acest articol vom aborda problema Palatul Snagov, care a câștigat o mare relevanță în ultimii ani. Palatul Snagov este un subiect care a captat atenția oamenilor din diferite domenii, de la academicieni la profesioniști, datorită impactului și relevanței sale în societatea actuală. De-a lungul istoriei, Palatul Snagov a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție, demonstrându-și importanța în diverse discipline. În acest articol, vom pătrunde în lumea lui Palatul Snagov, explorând diferitele sale fațete, evoluția sa în timp și influența sa asupra societății contemporane.
Palatul Snagov este un fost palat regal construit în anii 1930 de către Henrieta Delavrancea-Gibory pentru Prințul Nicolae al României pe malul lacului Snagov, la aproximativ 40 km nord-est de București, în județul Ilfov, România. Palatul se află lângă comuna Snagov și în vecinătatea mănăstirii Snagov.
După ce Prințul Nicolae a fost dezmoștenit în 1937, palatul a fost preluat de Ion Antonescu iar după al doilea război mondial de Gheorghe Gheorghiu Dej.[1]
La începutul anilor 70, Nicolae Ceaușescu a cerut ca palatul să fie mărit, deoarece dorea să facă din el locul de întâlniri cu consiliul de miniștri. Extinderea, realizată după planurile profesorului Nicolae Vlădescu a durat aproape șapte ani, dar din palatul original s-au mai păstrat doar intrarea, holul și scara care duce la etaj.[1]
Elena Băsescu, fiica președintelui Traian Băsescu, și-a organizat nunta în acest palat la 1 septembrie 2012.[2][3]
Note
Bibliografie
- Militza Sion - Henrieta Delavrancea Gibory - arhitectură 1930-1940, Editura Simetria, 2009; ISBN 978-973-1872-10-0
