Damaschin Bojincă

Astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Damaschin Bojincă. Din timpuri imemoriale, Damaschin Bojincă a captat atenția și interesul a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței asupra culturii populare sau relevanței sale în istorie, Damaschin Bojincă a lăsat o amprentă de neșters asupra umanității. În acest articol, vom aprofunda în numeroasele fațete ale Damaschin Bojincă, explorând semnificația sa, evoluția sa în timp și importanța sa în contextul actual. Alăturați-vă nouă în această călătorie pentru a descoperi tot ceea ce Damaschin Bojincă are de oferit și cum ne-a modelat lumea în moduri pe care poate nu ne-am imaginat niciodată până acum.

Damaschin Bojincă
Date personale
Născut1802 Modificați la Wikidata
Gârliște, România Modificați la Wikidata
Decedat1869 (67 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Dumbrăveni, Suceava, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Damaschin Bojincă (n. 1802, Gârliște, județul Caraș-Severin – d. 18 august 1869, Dumbrăveni, Suceava) a fost un jurist și publicist român.

Biografie

Din 1824 până în 1826 a studiat la Academia de Drept din Oradea, apoi la Universitatea din Pesta. A activat în Moldova după 1833, ca al doilea jurisconsult al statului și ca profesor de drept civil la Academia Mihăileană. A participat la pregătirea ediției românești din 1833 a Codului Calimach și a fost ministru de justiție sub Alexandru Ioan Cuza. A susținut tezele școlii latiniste despre originea și dezvoltarea poporului român.

Operă principală

  • Animadversio in dissertationem Hallensem sub titulo: Erweis, daß die Walachen nicht Römischer Abkunft sind etc. von Sabbas Tököli 1823 editane, Pest, Landerer, 1827. (Răspundere dezgustătoare la cîrtirea cea în Hale, în anul 1823 sub titula: Erweis, daß die Walachen nicht Römischer Abkunft sind (adică arătare cum că românii nu sunt de viță romană) de k. Consiliar de Sava Tököly făcută. La care se adunase arătarea cu scriptori verednici de credință întărită, cum că românii sunt adevărați strănepoți ai romanilor. Întâi latinește țesută, iar acum în limba daco-românească preîntoarsă tot de același autor, Buda, Egyetemi Nyomda, 1828.
  • Anticile românilor (Buda, 1832-1833)

Note

  1. ^ „Damaschin Bojincă”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Bibliografie

  • Academia Republicii Populare Române - Dicționar Enciclopedic Român (Editura Politică, București, 1962-1964)