Nicolae Kretzulescu
.svg){kind=small}
Nicolae A. Kretzulescu (n. 1 martie 1812, București – d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș) a fost un medic, diplomat și politician liberal român, membru fondator al Academiei Române, care a fost cel de-al doilea prim-ministru ( funcția pe care a deținut-o de trei ori) al României (între 1862-1863 și 1865-1866).
Viața și activitatea
Nicolae Kretzulescu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. Era fratele lui Constantin Kretzulescu și nepot marelui logofăt Alexandru Kretzulescu.
A studiat medicina la Paris între anii 1834-1839. Despre călătoria la Paris și anii de viață studențească acolo va scrie mai târziu o carte, mărturie importantă despre situația primilor studenți români la Paris.
La Revoluția de la 1848 a fost - împreună cu frații săi mai mari Constantin și Scarlat - un susținător moderat al ideilor noi ale guvernului revoluționar, din care nu a făcut parte.
În iunie 1862, a devenit președinte al consiliului de miniștri (prim-ministru) și ministru de interne în guvernul format după asasinarea lui Barbu Catargiu. Din această poziție a evitat discutarea problemei agrare, ocupându-se de alte probleme printre care unificarea sistemului sanitar, crearea Direcției Generale a Arhivelor Publice, și crearea unui Consiliu al Instrucțiunii Publice. Susține demersurile pentru naționalizarea mănăstirilor închinate și începe pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstirești.
După remanierea din octombrie 1863 este ministru al instrucției publice în noul guvern.
A fost membru fondator al Academiei Române (Societatea Academică Română).
Scrieri
- Questions sur diverses branches des sciences médicales (semnată Cretzoulesko, N.-A.), Paris, 21 iunie 1839 - lucrarea de doctorat în medicină
- Manual de anatomie descriptivă (1843)
- Călătoria mea la Paris
Note
- ^ http://www.studii.crifst.ro/doc/2012/2012_5.pdf
- ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 17 octombrie 2020. Accesat în 21 decembrie 2013.
- ^ a b Genealogics
- ^ IdRef, accesat în 5 martie 2020
- ^ Berindei, Dan (1989), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285 Mentenanță CS1: Nume multiple: lista editorilor (link)
Bibliografie
- A. D. Xenopol, Nicolae Kretzulescu, Viața și faptele lui, 1812-1900, Atelierele grafice Socec & Co., București, 1915;
- Gabriel Barbu, Nicolae Kretzulescu, București, Editura Științifică, 1964.
- Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 217–220
Vezi și
Legături externe
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – K
- Medicii si Unirea
- CTITORI AI ROMÂNIEI/150 de ani de la Unirea Principatelor Române, 22 ianuarie 2009, Jurnalul Național
- Kretzulescu, boierul medic, 21 martie 2006, Jurnalul Național
| ||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||
| Guvernele Mihail Kogălniceanu (1861-1861 - Iași și 1863-1865) | |
|---|---|
| M. C. Epureanu 2 (înainte) → Guvernul Mihail Kogălniceanu (Iași) 30 aprilie 1860 - 17 ianuarie 1861 → Anastasie Panu (Iași) (după) |
Mihail Kogălniceanu - Președintele Consiliului de Miniștri · · Mihail Kogălniceanu - Ministrul de interne · · Mihail Jora - Ministrul de externe · · Eugen Alcaz - Ministrul finanțelor · · Dimitrie Cozadini și Damaschin Bojincă - Ministrul justiției · · Arhimandrit Melchisedec Ștefănescu, Mihail Kogălniceanu (interimar) și Alexandru Romalo - Ministrul cultelor Colonel Gheorghe Adrian și General Ioan Emanoil Florescu - Ministrul de război · · Dimitrie Cozadini și Ioan Grigore Ghica - Ministrul lucrărilor publice · · |
| Nicolae Kretzulescu (înainte) → Guvernul Mihail Kogălniceanu 11 octombrie 1863 - 26 ianuarie 1865 → Constantin Bosianu (după) |
Mihail Kogălniceanu - Președinte al Consiliului de miniștri · · Mihail Kogălniceanu - Ministrul de interne · · Petre Orbescu și Mihail Kogălniceanu - Ministrul lucrărilor publice · · Mihail Kogălniceanu - Ministrul de interne, agricultură și lucrări publice · · Nicolae Rosetti-Bălănescu - Ministrul de externe · · Ludovic Steege și Nicolae Rosetti-Bălănescu - Ministrul finanțelor · · Alexandru Papiu-Ilarian, Petre Orbescu (interimar și apoi numit) - Ministrul justiției · · Dimitrie Bolintineanu - Ministrul cultelor · · Nicolae Crețulescu și Grigore Bengescu - Ministrul justiției și cultelor · · General Alexandru Iacovache și General Savel Manu - Ministrul de război · · Alexandru Papiu-Ilarian (interimar) și Nicolae Rosetti-Bălănescu (interimar) - Ministrul controlului · · |
| Președinții Senatului României | ||
|---|---|---|
| Corpul Ponderator 1864 - 1866 |  | |
| Senat 1866 - 1940 |
| |
| Senat din 1990 |
| |
| ^* interimar | ||
| |||||||||||||||||
| ||||||||||||||
| |||||||||||
| Președinții Academiei Române | |
|---|---|
| Academia Română (1876-1948) | Ion Heliade-Rădulescu • August Treboniu Laurian • Nicolae Kretzulescu • August Treboniu Laurian • Ion Ghica • Dimitrie A. Sturdza • Ion Ghica • Mihail Kogălniceanu • Ion Ghica • George Barițiu • Iacob Negruzzi • Ion Ghica • Nicolae Kretzulescu • Petru Poni • Petre S. Aurelian • Ioan Kalinderu • Anghel Saligny • Iacob Negruzzi • Constantin I. Istrati • Petru Poni • Dimitrie Onciul • Iacob Negruzzi • Emil Racoviță • Ioan Bianu • Ludovic Mrazec • Alexandru I. Lapedatu • Constantin Rădulescu-Motru • Ion Th. Simionescu • Dimitrie Gusti • Andrei Rădulescu |
| Academia RPR/ Academia RSR (1948-1990) | Traian Săvulescu • Athanase Joja • Ilie G. Murgulescu • Miron Nicolescu • Șerban Țițeica (interimar) • Theodor Burghele • Cristofor Simionescu (interimar) • Gheorghe Mihoc • Ioan Anton (interimar) • Radu Voinea |
| Academia Română (1990-prezent) | Mihai Drăgănescu • Virgiliu N. Constantinescu • Eugen Simion • Ionel Haiduc • Ionel Valentin Vlad • Cristian Hera (interimar) • Ioan-Aurel Pop |
| ||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|