Subiectul Dan Nuțu este o problemă care a generat un mare interes și intrigă de-a lungul anilor. În prezent, este unul dintre cele mai dezbătute și analizate subiecte în diferite domenii și discipline. Importanța Dan Nuțu constă în impactul său asupra societății, politicii, culturii și economiei. De-a lungul istoriei, Dan Nuțu a făcut obiectul a numeroase studii, cercetări și reflecții care urmăresc să înțeleagă influența și impactul său asupra societății. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Dan Nuțu și vom analiza relevanța sa astăzi.
Dan Nuțu | |
![]() Actorul Dan Nuțu, în tinerețe. | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (81 de ani)[1] ![]() București, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | actor de teatru actor de film ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Dan Nuțu (n. , București, România) este un actor de teatru și de film de origine română, mai recent activând ca producător de filme documentare.[2]
A absolvit cursurile IATC în 1966, activitatea sa teatrală desfășurându-se la Teatrul Bulandra. A jucat mai multe roluri în filme, iar consacrarea a cunoscut-o în prima peliculă semnată de Lucian Pintilie, Duminică la ora 6 (1965), unde interpretează rolul unui adolescent ilegalist. Urmează în film mai multe roluri de tineri nonconformiști (devine „durul-vulnerabil al cinematografiei anilor '60”, conform lui Tudor Caranfil în „Dicționar de filme românești”, ed. Litera, 2002), care îi aduc o mare popularitate.
Plecat din țară prin 1979,[3] se stabilește în Statele Unite ale Americii, unde practică inițial meseria de șofer de taxi.[4] A mai încercat în această perioadă să păstreze legătura cu lumea teatrului și a filmului, însă nu a mai primit decât roluri de figurație.[4]
Revine sporadic în țară după 1990, iar din 2005 se implică într-un proiect comun al canalului TV ARTE și (temporar) TVR1, de instruire a tinerilor creatori de documentare în cadrul unui Atelier de vară (Aristoteles workshop) ajuns la a treia ediție în 2008.[2]
Interviuri