În lumea de astăzi, Dominique Pire a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni. De-a lungul istoriei, Dominique Pire a jucat un rol crucial în numeroase aspecte ale societății, culturii și vieții de zi cu zi. De la impactul său asupra economiei până la influența sa asupra politicii și tehnologiei, Dominique Pire rămâne un subiect de dezbatere și reflecție constantă. În acest articol, vom explora importanța și impactul Dominique Pire în diferite contexte, precum și tendințele actuale și viitoare legate de acest subiect.
Dominique Pire | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Georges Charles Ghislain Clement Pire ![]() |
Născut | [4][5][6][7][8] ![]() Dinant, Valonia, Belgia[3] ![]() |
Decedat | (58 de ani)[4][5][6][7][8] ![]() Leuven, Province of Brabant(d), Belgia[9][10][11][12] ![]() |
Înmormântat | Cimetière de la Sarte[13] ![]() |
Frați și surori | Guilielmus Piré[3] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | Biserica Catolică ![]() |
Ocupație | teolog luptător în rezistență preot ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză[4] ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Catolică din Leuven Universitatea Pontificală Sf. Toma d'Aquino ![]() |
Premii | Premiul Nobel pentru Pace ()[1][2] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce Oorlogskruis 1940-1945[3] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Dominique Pire (născut Georges Pire; n. , Dinant, Valonia, Belgia – d. , Leuven, Province of Brabant(d), Belgia) a fost un călugăr dominican, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1958.
În 1914, la vârsta de patru ani, a trebuit să se refugieze cu familia sa în Franța, din cauza invaziei germane în Belgia. La vârsta de opt ani s-a întors cu familia în localitatea natală, unde au găsit gospodăria distrusă. Această experiență l-a marcat pe viață.[14]
În anul 1928 a intrat în mănăstirea din Huy a ordinului dominican. În paralel a continuat studiul filosofiei. După absolvirea acestui studiu a urmat facultatea de teologie la Universitatea Angelicum din Roma, din 1932 până în 1936. În 1934 a fost hirotonit preot.
În anul 1949 a înființat organizația Aide aux Personnes Déplacées („Ajutor pentru persoane refugiate“), cu scopul de a acorda sprijin material și moral oamenilor alungați din țările lor. În acest fel au primit sprijin peste 60.000 de persoane aflate în pribegie în Austria.
Din 1950 până în 1954 a deschis în Belgia patru cămine pentru refugiați vârstnici: la Huy (1950), Esneux (1951), Aartselaar (1953) și Braine-le-Comte (1954).[14]
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)