Eugeniu Voinescu

În zilele noastre, Eugeniu Voinescu este un subiect pe buzele tuturor. Fie datorită relevanței sale în societatea actuală, a impactului său asupra economiei sau a influenței sale asupra culturii, Eugeniu Voinescu a captat atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Eugeniu Voinescu a jucat un rol fundamental în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora în profunzime despre ce este Eugeniu Voinescu, diferitele sale ramificații și importanța sa în lumea de astăzi. Printr-o analiză detaliată, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect foarte relevant și să oferim cititorilor noștri o imagine mai completă a Eugeniu Voinescu.

Eugeniu Voinescu
Date personale
Născut26 mai 1842
Iași, Principatul Moldovei
Decedat6 mai 1909, (56 de ani)
București, România
PărințiIorgu Voinescu
Smaranda Nrgruzzi
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
pictor
diplomat
profesor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
Studiila Atena și Paris
PregătireIvan Aivazovski
Influențat deGustave Courbet, Ivan Aivazovski
Premii1869 - Medalie la Salonul de la Paris
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eugeniu Voinescu în unele documente și Eugen Voinescu (n. , Iași, Moldova – d. , București, România) a fost un om politic și pictor român.

Eugeniu Voinescu s-a născut în familia lui Iorgu Voinescu și a Smarandei, fiica Agăi Gheorghe Negruzi, nașa lui fiind Pulcheria Ghica.[1] Familia l-a îndrumat spre a urma studii în drept și literatură. După primele studii la Atena, și-a continuat studiile la Paris. Aici s-a împrietenit cu pictorul realist Gustave Courbet care i-a stimulat interesul pentru pictură, în general, și pentru peisajul de observație directă, în special. În 1869, Eugeniu Voinescu a fost medaliat la Salonul de la Paris.[2]

Principala sa activitate profesională a fost reprezentată de înalte demnități în stat, fiind succesiv consul general al țării la Budapesta (1879), Constantinopol (1882), și Odessa (1883-1888). La Odessa l-a cunoscut pe Ivan Aivazovski, alături de care s-a specializat în pictura marină, rafinându-și mijloacele expresive.[2]

În 1889 a debutat cu o expoziție prezentată publicului la Salonul Ateneului Român din București.[3]

Nicolae Iorga scria că Eugeniu Voinescu „...este singurul care a dat picturii românești marine studiate și pline de înțelegere, de poezie”, urmându-l pe I. K. Aivazovski, maestru al peisajului marin. Marea a fost reprezentată în zori, în apus, pe furtună, cu scene de naufragii, lupte pe mare, scene de pescuit etc. În pictura de șevalet, a creat și lucrări cu subiecte istorice, portrete și tipuri pitorești, scene de gen sau scene biblice.[4]

Cu toate acestea, el a practicat pictura în special ca pe un hobby, nu ca un mijloc de a-și asigura veniturile necesare vieții.[2]

Alături de Romeo Girolamo, Eugeniu Voinescu a participat și la pictarea unor biserici, precum Catedrala Sfântul Haralambie din Turnu Măgurele[5] și biserica „Sfântul Nicolae-Vlădica“ din București[6].

Eugeniu Voinescu a fost unul dintre creatorii Școlii de Belle Arte de la București, căreia i-a fost și director.[7] A fost și unul din cei 60 de membri fondatori ai Ateneului Român[8].

In memoriam

La 28 ianuarie 2011, Romfilatelia a lansat o serie de 4 mărci poștale intitulată „Reproduceri de artă - Picturi ce aparțin tezaurului Băncii Naționale a României“. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,10 lei este ilustrată compoziția Marină, realizată de Eugeniu Voinescu.[9]

Galerie imagini

Note

  1. ^ Ruxandra Dreptu și Mariana Păvăloiu - Albumul Dimitrie Știubei, Editura Yacht Club Român, București, 2003, pag. 25
  2. ^ a b c Voinescu Eugen (Cean)
  3. ^ „REPRODUCERI DE ARTĂ - Picturi ce aparțin tezaurului Băncii Naționale a României”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Eugeniu Voinescu, pictor
  5. ^ Seminarul Teologic "Sfântul Calinic Cernicanul" Turnu Măgurele
  6. ^ „Biserica „Sfântul Nicolae-Vlădica" în perioada interbelică”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Bucurestiul Cultural, nr. 96 - Arta românească trebuie să-și găsească locul internațional meritat
  8. ^ „Ateneul Român” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Catalog de timbre - Marine, by Eugeniu Voinescu